Ghiduri

Scope 3 categoria 4: cum calculezi emisiile din transport

Scope 3 categoria 4 explicată: ce intră în transportul în amonte, calculul în tone-km, ISO 14083 și diferența față de categoria 9. Pregătește datele acum.

Scris de

Luana Copaci

7m

Nov 22, 2026

Avion deasupra unui port de containere cu macarale, ilustrând transportul de marfă inclus în Scope 3 categoria 4
Cuprins

Orice companie care cumpără materii prime sau livrează produse are emisii din transport în lanțul valoric. În GHG Protocol, cele mai multe dintre ele intră în Scope 3 categoria 4, numită transport și distribuție în amonte. Pentru producătorii și distribuitorii din România, camioanele dintre furnizori, fabrici, depozite și clienți sunt adesea o parte vizibilă din amprenta de carbon. Acest ghid explică ce intră în categoria 4, cum o calculați și ce standarde noi se aplică în 2026.

Pe scurt

  • Scope 3 categoria 4 acoperă transportul și depozitarea bunurilor cumpărate, făcute de terți, plus orice serviciu de transport plătit de companie, inclusiv livrările către clienți.
  • GHG Protocol permite o metodă bazată pe combustibil, una bazată pe distanță (tone-km) și una bazată pe cheltuieli. Majoritatea companiilor încep cu cheltuielile și trec apoi la date de distanță.
  • ISO 14083 este standardul de referință pentru emisiile din transportul de marfă, iar Regulamentul (UE) 2026/1030 îl face metoda comună în UE pentru cifrele comunicate.

Ce acoperă Scope 3 categoria 4

Conform ghidului de calcul GHG Protocol pentru categoria 4, categoria include trei tipuri de activitate:

  • transportul produselor cumpărate în anul de raportare, de la furnizorii direcți (tier 1) către locațiile proprii, cu vehicule pe care nu le dețineți și nu le operați;
  • serviciile de transport și distribuție cumpărate de la terți, pentru logistica de intrare, logistica de ieșire și transportul între locațiile proprii;
  • depozitarea produselor cumpărate în depozite și centre de distribuție ale terților.

Contează toate modurile: rutier, feroviar, maritim și aerian. Categoria 4 este partea logistică a achizițiilor, deci stă lângă Scope 3 categoria 1 pentru bunuri și servicii achiziționate, care acoperă producția a ceea ce cumpărați.

Ce nu intră în categoria 4

Transportul cu vehicule proprii sau controlate nu este Scope 3. Motorina pentru camioanele proprii intră în Scope 1, așa cum explicăm în ghidul despre calculul emisiilor Scope 1, iar electricitatea pentru dubele electrice proprii intră în Scope 2. Produsele energetice în sine sunt excluse, iar deplasările de serviciu ale angajaților intră în categoria 6.

Scope 3 categoria 4 sau categoria 9: cine plătește transportul?

Împărțirea între transportul în amonte și cel în aval creează des confuzie. GHG Protocol precizează că serviciile de logistică de ieșire cumpărate de companie sunt în amonte. Dacă plătiți transportatorul care livrează la client, emisiile intră în categoria 4. Dacă clientul organizează și plătește transportul, emisiile intră în categoria 9, transport în aval.

În practică, condițiile Incoterms din contractele de vânzare arată cine plătește transportul principal. Un caz tipic pe care îl vedem la ECONOS este un producător român care vinde clienților din Germania cu livrare inclusă și cumpără materii prime franco fabrică (ex works). Ambele fluxuri sunt plătite de producător, deci ambele intră în categoria 4, chiar dacă unul este de intrare și celălalt de ieșire.

Harta limitelor pentru Scope 3 categoria 4: ce fluxuri de transport intră în Scope 1 și 2, categoria 4 sau categoria 9

Cum calculezi Scope 3 categoria 4: trei metode

1. Metoda bazată pe combustibil

Înmulțiți combustibilul consumat de transportator pentru transporturile dumneavoastră cu factorul de emisie al acelui combustibil. Este opțiunea cea mai precisă, iar GHG Protocol o recomandă atunci când transportatorii pot furniza date despre combustibil. În realitate, puțini transportatori raportează consumul pe client.

2. Metoda bazată pe distanță (tone-km)

Metoda bazată pe distanță înmulțește greutatea fiecărui transport cu distanța parcursă și cu un factor de emisie pe tonă-kilometru pentru modul și tipul de vehicul. De exemplu, 20 de tone transportate rutier pe 1.200 km înseamnă 24.000 tone-km. Apoi înmulțiți 24.000 cu factorul pentru acel tip de camion dintr-o bază de date recunoscută, cum sunt factorii de conversie GES ai guvernului Regatului Unit. Articolul nostru despre factorii de emisie GES explică cum alegeți și documentați factorul.

3. Metoda bazată pe cheltuieli

Înmulțiți cheltuielile cu transportul cu un factor pe unitate monetară. Este rapidă, dar GHG Protocol o descrie ca o metodă de evaluare inițială cu incertitudine mare, pentru că prețul nu reflectă distanța sau gradul de încărcare.

Depozite și centre de distribuție

Pentru depozitare, ghidul folosește emisiile din energie și agenți frigorifici ale fiecărui depozit terț, alocate după cota dumneavoastră din volumul stocat, sau un factor mediu pe palet ori pe metru cub pe zi.

Comparația metodelor de calcul pentru Scope 3 categoria 4, cu un exemplu în tone-km pe baza distanței

ISO 14083, GLEC și noile reguli UE

ISO 14083, publicat în martie 2023, este standardul internațional pentru cuantificarea emisiilor de gaze cu efect de seră din lanțurile de transport, inclusiv din hub-uri. Lucrează pe principiul well-to-wheel, deci acoperă și producția combustibilului, nu doar arderea lui. GLEC Framework al Smart Freight Centre este metoda practică aliniată la standard, iar versiunea 3.2 a fost publicată în octombrie 2025, cu valori implicite actualizate.

UE a adoptat Regulamentul (UE) 2026/1030 privind contabilizarea emisiilor de gaze cu efect de seră ale serviciilor de transport, cunoscut ca CountEmissionsEU. Regulamentul nu obligă orice companie să calculeze emisiile din transport. Totuși, când cifrele de emisii din transport sunt calculate și comunicate în domeniul său, ele trebuie să urmeze EN ISO 14083. Conform platformei europene de logistică ALICE, majoritatea prevederilor se aplică din decembrie 2030. Verificați datele finale în text înainte de planificare.

Pentru cumpărători, mesajul este simplu: cereți de acum transportatorilor și caselor de expediții date aliniate la ISO 14083 sau GLEC. Acesta va deveni formatul standard în licitații și în chestionarele clienților, inclusiv în evaluările EcoVadis.

Scope 3 categoria 4 în practică: 5 pași

  1. Exportați toate facturile de transport, curierat și depozitare din an și listați transportatorii și casele de expediții.
  2. Etichetați fiecare flux: intrare, ieșire plătită de dumneavoastră, ieșire plătită de client (categoria 9), flotă proprie (Scope 1).
  3. Faceți o evaluare pe baza cheltuielilor pentru a găsi fluxurile cele mai mari.
  4. Pentru acestea, colectați greutatea, locul de încărcare, destinația și modul de transport din documente precum scrisorile de trăsură CMR, apoi calculați tone-km.
  5. Cereți principalilor transportatori date conform ISO 14083 și documentați fiecare ipoteză.

În proiectele noastre cu producători din România, partea grea sunt datele, nu formula. Facturile de transport arată adesea doar prețul, iar greutatea și distanța se află în documentele de transport. Asistentul nostru AI pentru contabilitatea carbonului, AVA, ajută la încadrarea liniilor de transport în categoria și factorul de emisie potrivite, astfel încât echipa să se concentreze pe colectarea greutăților și distanțelor. După ce vedeți rutele principale, puteți lucra la reducerea amprentei de carbon prin încărcări mai complete, transport feroviar și planificarea rutelor. Paleții și lăzile reutilizabile vă schimbă și logistica, vedeți articolul despre țintele de reutilizare PPWR pentru ambalajele de transport.

Concluzie

Scope 3 categoria 4 este una dintre categoriile Scope 3 cel mai ușor de îmbunătățit, pentru că datele există deja în documentele de transport. Începeți cu o evaluare pe baza cheltuielilor, treceți rutele principale la tone-km și cereți transportatorilor date ISO 14083. Dacă nu știți sigur dacă aveți nevoie de un inventar complet, citiți cine mai are nevoie de amprenta de carbon după Omnibus.

Întrebări frecvente

Ce este Scope 3 categoria 4?

Scope 3 categoria 4 acoperă emisiile din transportul și depozitarea bunurilor pe care compania le cumpără, cu vehicule și depozite pe care nu le deține și nu le operează. Include și serviciile de transport și distribuție plătite de companie, inclusiv livrările către clienți.

Care este diferența dintre categoria 4 și categoria 9?

Categoria 4 acoperă transportul de la furnizorii direcți către companie și orice serviciu de transport plătit de companie. Categoria 9 acoperă transportul produselor vândute pe care nu îl plătiți, de exemplu când clientul organizează ridicarea mărfii.

Flota proprie de camioane intră în categoria 4?

Nu. Combustibilul consumat de vehiculele deținute sau controlate de companie intră în Scope 1, iar electricitatea pentru vehiculele electrice proprii intră în Scope 2. Categoria 4 include doar vehiculele și depozitele operate de terți.

Ce înseamnă tonă-kilometru?

O tonă-kilometru (tkm) înseamnă o tonă de marfă transportată pe un kilometru. În metoda bazată pe distanță înmulțiți greutatea fiecărui transport cu distanța, apoi cu un factor de emisie pe tonă-km pentru modul de transport.

Sunt obligat să folosesc ISO 14083?

Nu pentru un inventar GES voluntar, dar este metoda de referință pentru emisiile din transport. Conform Regulamentului (UE) 2026/1030, cifrele de emisii din transport calculate și comunicate în domeniul său trebuie să urmeze EN ISO 14083, iar majoritatea prevederilor se aplică din decembrie 2030.

Surse și lecturi recomandate

Recomandat pe ECONOS

Cum vă poate ajuta ECONOS

ECONOS calculează inventare Scope 1, 2 și 3 conform GHG Protocol, inclusiv o analiză completă pentru Scope 3 categoria 4 a fluxurilor de transport, curierat și depozitare. Serviciul nostru de evaluare a amprentei de carbon începe cu o evaluare pe baza cheltuielilor și trece rutele principale la date în tone-km, iar ECONOS Academy pregătește echipele de logistică și achiziții să actualizeze singure calculul.

Contactați ECONOS pentru calculul emisiilor din transport.