Ghiduri

Scope 3 categoria 1: calculul emisiilor din achiziții în 2026

Scope 3 categoria 1 pe înțelesul tuturor: cele 4 metode GHG Protocol pentru bunuri și servicii achiziționate, 5 pași de calcul și exemple din România.

Scris de

Luana Copaci

7m

Nov 15, 2026

Ingineri care verifică componente achiziționate într-o fabrică, punctul de plecare pentru emisiile Scope 3 categoria 1
Cuprins

Pentru multe companii, Scope 3 categoria 1 este cea mai mare parte din amprenta de carbon. Aici intră emisiile produse în amonte, înainte ca bunurile și serviciile pe care le cumperi să ajungă la tine. Acest ghid explică ce intră la bunuri și servicii achiziționate, cele patru metode de calcul din GHG Protocol și fluxul practic pe care îl folosim cu companiile din România.

Pe scurt

  • Scope 3 categoria 1 include emisiile cradle-to-gate ale bunurilor și serviciilor cumpărate în anul de raportare, dacă nu aparțin altei categorii Scope 3.
  • GHG Protocol permite patru metode: specifică furnizorului, hibridă, pe date medii și bazată pe cheltuieli. Le poți combina.
  • Începe cu un screening pe cheltuieli ca să vezi unde sunt emisiile mari, apoi înlocuiește estimările cu date de la furnizorii importanți.

Ce include Scope 3 categoria 1

Categoria 1 este prima dintre cele 15 categorii din standardul GHG Protocol Corporate Value Chain (Scope 3). Ghidul de calcul Scope 3 al GHG Protocol o definește ca toate emisiile din amonte, de tip cradle-to-gate, generate de producția produselor cumpărate sau achiziționate de companie. Prin produse se înțeleg atât bunuri (materii prime, componente, ambalaje, consumabile), cât și servicii (IT, curățenie, consultanță, marketing).

Cradle-to-gate înseamnă tot ce se întâmplă de la extracția materiei prime până când produsul iese pe poarta furnizorului: extracție, procesare, fabricare și transportul dintre aceste etape. Ce faci tu cu produsul după ce îl primești nu intră în categoria 1.

Dacă abia începi cu cele trei scope-uri, citește întâi ghidul nostru despre calculul emisiilor Scope 1 și articolul despre Scope 2 în România, metoda bazată pe locație sau pe piață.

Ce nu intră în categoria 1

  • Bunurile de capital, precum utilaje, vehicule și clădiri, intră în categoria 2.
  • Emisiile din amonte ale combustibililor și energiei deja raportate în Scope 1 și 2 intră în categoria 3.
  • Transportul de la furnizorul de rang 1 până la compania ta intră în categoria 4.
  • Deplasările de serviciu intră în categoria 6.

Separarea contează pentru că o singură factură poate ascunde două categorii. În proiectele ECONOS cu producători din România vedem des facturi care includ materialul și livrarea pe aceeași linie. Separă-le unde se poate sau notează ipoteza folosită.

De ce contează emisiile din achiziții

Un raport CDP și BCG publicat în iunie 2024 arată că emisiile Scope 3 din lanțul de aprovizionare au fost în medie de 26 de ori mai mari decât emisiile operaționale ale companiilor, pe baza raportărilor din 2023 (comunicatul CDP). Pentru producători, retaileri și distribuitori, emisiile din achiziții sunt adesea una dintre cele mai mari părți ale acestui impact.

Tot aici se uită și clienții. Cumpărătorii care au ținte climatice cer furnizorilor amprenta produselor și date despre emisii. Ghidul nostru EcoVadis pentru furnizori arată cum sunt evaluați furnizorii, iar articolul despre cine mai are nevoie de amprenta de carbon după Omnibus explică contextul de raportare.

Cele 4 metode GHG Protocol pentru Scope 3 categoria 1

GHG Protocol descrie patru metode, de la cea mai specifică la cea mai puțin specifică. Nu ai nevoie de o singură metodă pentru tot. Poți folosi metode diferite pentru achiziții diferite.

1. Metoda specifică furnizorului

Cantitatea achiziționată înmulțită cu un factor de emisie cradle-to-gate oferit de furnizor pentru acel produs. Furnizorii obțin de obicei această valoare dintr-o amprentă de carbon a produsului sau dintr-o analiză a ciclului de viață (LCA). Este cea mai precisă variantă când datele sunt de calitate.

2. Metoda hibridă

Metoda hibridă combină emisiile Scope 1 și 2 alocate de furnizor cu emisiile materialelor pe care le cumpără el, transportul acestora și deșeurile sale. Factorii de emisie secundari completează golurile.

3. Metoda pe date medii

Masa sau numărul de unități achiziționate înmulțite cu un factor mediu cradle-to-gate al industriei, dintr-o bază de date de ciclu de viață. Metoda are nevoie de cantități, de exemplu din evidența achizițiilor sau din rețetele de fabricație.

4. Metoda bazată pe cheltuieli

Cheltuiala netă înmulțită cu un factor de emisie EEIO (kg CO2e pe unitate monetară). Bazele de date input-output extinse, precum EXIOBASE, oferă acești factori pe sectoare economice. Metoda bazată pe cheltuieli este rapidă și acoperă toate achizițiile, dar urmărește prețurile, nu realitatea fizică. Ghidul notează că pot fi folosite date despre inflație când anul factorului diferă de anul datelor.

Ghidul nostru despre factorii de emisie GES explică cum alegi și documentezi factorii de emisie.

Un avertisment din ghid: specific nu înseamnă mereu exact. Datele primite de la un furnizor pot fi mai puțin exacte decât datele medii ale industriei pentru un anumit produs. Verifică mereu metoda și granițele din spatele cifrei trimise de furnizor.

Metode de calcul pentru Scope 3 categoria 1: specifică furnizorului, hibridă, date medii și bazată pe cheltuieli

Cum calculezi Scope 3 categoria 1 în 5 pași

  1. Exportă registrul de achiziții pentru anul de raportare din programul de contabilitate sau ERP. Folosește sume nete, fără TVA, plus furnizorul, descrierea și cantitatea unde există. Convertește RON în moneda factorilor de emisie.
  2. Clasifică fiecare linie în categoria 1, 2, 4 sau altă categorie și exclude ce nu este achiziție, de exemplu taxele și salariile.
  3. Fă un screening pe cheltuieli ca să vezi ce grupe de materiale și ce furnizori generează emisiile.
  4. Cere furnizorilor importanți amprenta produselor sau Scope 1 și 2 alocat și trece acele achiziții pe o metodă mai specifică.
  5. Documentează metodele, factorii și calitatea datelor, apoi repetă anual cu o pondere mai mare a datelor de la furnizori.

În lucrul cu companiile din România, primul screening arată de obicei că doar câteva grupe de materiale, precum metalele, plasticul sau ambalajele, generează cea mai mare parte din categoria 1. Așa știi ce furnizori contactezi întâi, în loc să trimiți chestionare la sute de furnizori. Asistentul nostru AI pentru contabilitatea carbonului, AVA, clasifică liniile de achiziții pe categorii și factori de emisie ca să scurteze acest pas.

Cinci pași pentru calculul emisiilor Scope 3 categoria 1 din bunuri și servicii achiziționate

După ce știi unde sunt emisiile mari, vezi opțiunile de reducere a amprentei de carbon în lanțul de aprovizionare.

Greșeli frecvente la calculul Scope 3 categoria 1

  • Includerea TVA în cheltuieli.
  • Dubla numărare, de exemplu un utilaj în categoria 1 și în categoria 2 sau combustibilul în Scope 1 și în categoria 1.
  • Factori dintr-un an folosiți cu cheltuieli din alt an, fără ajustare pentru inflație.
  • Omiterea serviciilor, precum IT, curățenie sau consultanță.
  • Acceptarea cifrelor de la furnizori fără verificarea metodei și a granițelor.
  • Ipoteze nedocumentate, care fac imposibilă comparația cu anul următor.

Întrebări frecvente

Ce este Scope 3 categoria 1?

Scope 3 categoria 1 include emisiile cradle-to-gate ale tuturor bunurilor și serviciilor cumpărate de companie în anul de raportare, dacă nu sunt raportate în altă categorie. Aici intră materii prime, componente, ambalaje și servicii precum IT sau consultanță.

Care este diferența dintre categoria 1 și categoria 2 în Scope 3?

Categoria 1 acoperă bunurile și serviciile folosite în activitate, iar categoria 2 acoperă bunurile de capital, precum utilaje, vehicule și clădiri. O achiziție intră doar într-una dintre ele, așa că stabilește regula de separare, de exemplu după registrul de mijloace fixe.

Este acceptată metoda bazată pe cheltuieli de GHG Protocol?

Da. Metoda bazată pe cheltuieli este una dintre cele patru metode din ghidul de calcul Scope 3 al GHG Protocol. Este utilă pentru screening, dar pentru achizițiile mari este bine să treci la metode specifice furnizorului, hibride sau pe date medii.

Unde găsesc factori de emisie pentru bunuri și servicii achiziționate?

Factorii pe cheltuieli vin din baze de date input-output extinse, precum EXIOBASE. Factorii pe date medii vin din baze de date de ciclu de viață, iar factorii specifici vin din amprenta produselor furnizorilor.

Trebuie IMM-urile din România să calculeze Scope 3 categoria 1?

Depinde cine cere. Multe IMM-uri nu au o obligație directă, dar clienții mari și băncile cer tot mai des date despre lanțul de aprovizionare. Vezi regulile actuale în articolul despre pachetul Omnibus și CSRD.

Surse și lecturi recomandate

Recomandate pe ECONOS

Cum te poate ajuta ECONOS

ECONOS calculează inventare Scope 1, 2 și 3 conform GHG Protocol, inclusiv o analiză completă pentru Scope 3 categoria 1 pe baza registrului tău de achiziții. Serviciul de evaluare a amprentei de carbon pornește de la un screening pe cheltuieli și continuă cu implicarea furnizorilor importanți. Prin ECONOS Academy îți instruim echipa să facă singură calculul în anul următor.

Vrei să afli cât de mari sunt emisiile din achizițiile tale? Contactează ECONOS și analizăm împreună datele tale de achiziții.