Surse de poluare a apei în România și managementul ESG

Când vorbim despre surse de poluare a apei, discuția se împarte, de obicei, în două mari direcții: pe de o parte avem sursele punctiforme, cum ar fi o conductă de deversare a unei fabrici, și pe de alta sursele difuze, precum scurgerile de îngrășăminte de pe un câmp agricol.

Până nu demult, aceasta era o problemă pur ecologică. Acum, înțelegerea acestor surse a devenit o componentă critică în managementul riscurilor de business.

De ce a devenit poluarea apei o problemă centrală de business

Managementul resurselor de apă nu mai este demult un capitol izolat, rezervat specialiștilor în mediu. Astăzi, reprezintă un pilon strategic pentru orice companie care vrea să fie rezilientă, responsabilă și conformă. Ignorarea impactului pe care operațiunile îl au asupra apei poate declanșa consecințe financiare și reputaționale severe, greu de reparat.

Legislația europeană, în special Directiva Cadru Apă, impune standarde tot mai stricte pentru calitatea apelor, atât la suprafață, cât și în subteran. Nerespectarea lor nu înseamnă doar amenzi, ci poate duce la restricții operaționale care afectează direct continuitatea afacerii.

Sursele punctiforme: impactul vizibil și direct

Sursele punctiforme sunt, prin definiție, cele mai evidente și, teoretic, cel mai ușor de ținut sub control. Vorbim de orice punct unic, identificabil, prin care poluanții ajung direct într-un râu, lac sau pânză freatică.

• Deversările industriale: Fabricile din industrii precum cea chimică, textilă sau alimentară eliberează efluenți care pot conține de la metale grele la substanțe toxice și compuși organici persistenți.
• Stațiile de epurare municipale: Când sunt depășite de volum sau pur și simplu ineficiente, aceste stații devin surse majore de nutrienți (azot, fosfor) și patogeni, contribuind masiv la degradarea ecosistemelor acvatice.
• Scurgerile de la gropile de gunoi: Levigatul – acel lichid extrem de toxic rezultat din descompunerea deșeurilor – se poate infiltra în sol și contamina apele subterane dacă depozitul nu este perfect impermeabilizat.

Aceste surse sunt direct reglementate și atent monitorizate. Orice abatere poate atrage sancțiuni imediate, dar și un impact negativ asupra evaluărilor de sustenabilitate, cum sunt cele solicitate de platforme precum EcoVadis sau CDP.

O companie nu își mai poate permite să privească apa ca pe o resursă infinită și ieftină. Acum, este un activ strategic, iar managementul său defectuos se traduce direct în risc financiar, operațional și reputațional.

Sursele difuze: provocarea ascunsă și complexă

Spre deosebire de sursele punctiforme, cele difuze sunt împrăștiate și nu provin dintr-un singur loc. Poluarea apare pe suprafețe extinse și este transportată de ploaie sau de topirea zăpezii către râuri, lacuri și, în final, în pânza freatică.

Principalele categorii sunt:

• Agricultura: Utilizarea pe scară largă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor duce la scurgerea acestora în apele de suprafață. Așa apare eutrofizarea – o „înflorire” explozivă a algelor care consumă tot oxigenul și sufocă viața acvatică.
• Scurgerile urbane: Ploaia spală de pe străzi, parcări și acoperișuri un amestec toxic de poluanți: hidrocarburi de la mașini, metale grele, microplastice și alte deșeuri.

Controlul acestor surse este infinit mai complicat. Nu poți pune un filtru pe un întreg câmp agricol sau pe un oraș. Este nevoie de o abordare integrată, la nivel de bazin hidrografic, și de o colaborare strânsă de-a lungul întregului lanț valoric.

Pentru a înțelege pe deplin cum aceste aspecte se leagă de cerințele de raportare, puteți explora mai multe despre diverse surse de poluare și impactul lor în ghidul nostru detaliat.

Acest tabel oferă o imagine de ansamblu clară a principalelor tipuri de surse de poluare a apei, cu exemple concrete pentru fiecare categorie, ajutând la identificarea rapidă a riscurilor specifice fiecărui sector de activitate.

Clasificarea surselor de poluare a apei și exemple relevante

Așadar, o viziune clară asupra tuturor acestor surse de poluare a apei devine esențială pentru conformitatea cu noile standarde ESG, precum Directiva CSRD și Taxonomia UE.

Impactul apelor uzate industriale și menajere asupra afacerii

Apele uzate, fie că vin din fabrici sau din activități menajere, sunt una dintre cele mai vizibile și critice surse de poluare a apei. Mult timp considerată o problemă secundară, gestionarea lor a devenit astăzi o vulnerabilitate centrală, capabilă să submineze întreaga stabilitate financiară și operațională a unei companii.

Când aceste ape sunt deversate direct sau tratate necorespunzător, ele introduc în ecosisteme un cocktail periculos. Vorbim de metale grele și chimicale toxice din industrie, dar și de nutrienți precum azotul și fosforul din surse municipale. Impactul este aproape întotdeauna imediat și sever.

Acești poluanți distrug calitatea apei, otrăvesc habitatele acvatice și, în multe cazuri, compromit sursele de apă potabilă pentru comunitățile din aval. Întrebarea pentru orice manager nu mai este dacă acest lucru va afecta afacerea, ci când și cu ce magnitudine.

De la conformitate la risc reputațional

În România, situația este deosebit de fragilă. Managementul apelor uzate este un punct nevralgic în alinierea la legislația europeană, iar apele urbane neepurate corespunzător rămân o sursă majoră de poluare pentru râuri și fluvii.

Conform Raportului de țară privind mediul, publicat de Comisia Europeană, multe localități încă nu respectă cerințele Directivei UE privind epurarea apelor uzate. Această situație a dus la trimiterea României în fața Curții de Justiție a UE și reflectă un deficit anual de investiții în infrastructura de mediu de 5,4 miliarde de euro (1,9% din PIB), o parte uriașă fiind necesară tocmai pentru modernizarea stațiilor de epurare. Puteți citi mai multe despre concluziile raportului Comisiei Europene pe g4media.ro.

Pentru o companie, acest context se traduce într-un set complex de riscuri directe.

• Riscuri financiare: Amenzile pentru neconformitate sunt tot mai mari, iar controalele autorităților de mediu, tot mai dese. Costurile de remediere după o poluare accidentală pot fi exorbitante, depășind cu mult investiția într-o stație de epurare performantă.

• Riscuri operaționale: Nerespectarea normelor poate duce la suspendarea autorizației de mediu, ceea ce înseamnă oprirea producției. În plus, accesul la surse de apă curată poate deveni o problemă, afectând procesele care depind de ea.

• Riscuri reputaționale: Într-o piață unde sustenabilitatea este un criteriu de selecție, un singur incident de poluare poate distruge încrederea clienților, partenerilor și investitorilor. Iar acest lucru afectează direct ratingurile de sustenabilitate.

Un management defectuos al apelor uzate este o declarație publică despre cultura de risc a unei companii. Pe platforme precum EcoVadis sau CDP, acest aspect nu este doar un indicator de mediu, ci o dovadă a calității managementului operațional.

Conexiunea directă cu evaluările ESG

Investitorii și clienții mari folosesc tot mai des cadre de evaluare ESG pentru a-și analiza partenerii. O performanță slabă în managementul apei aduce consecințe foarte concrete.

1. Scăderea ratingului EcoVadis: EcoVadis acordă o importanță deosebită politicilor de prevenire a poluării. Lipsa unei stații de tratare eficiente, a unor proceduri clare pentru deversări sau a monitorizării indicatorilor cheie (CCO, CBO5) va duce la un scor slab la pilonul de „Mediu”. Asta poate însemna pierderea unor contracte importante cu clienții care impun un anumit prag de performanță.

2. Impact negativ în raportarea CDP Water Security: Programul CDP analizează cum gestionează companiile riscurile și oportunitățile legate de apă. O firmă care nu poate demonstra un control riguros asupra efluenților săi va fi văzută ca având un risc ridicat, ceea ce poate îndepărta investitorii instituționali.

3. Neconformitate cu Taxonomia UE: Ca să fie considerată o activitate economică „durabilă” conform Taxonomiei UE, o companie trebuie să demonstreze că nu aduce prejudicii semnificative niciunui obiectiv de mediu, inclusiv protecției apei. Deversările neconforme exclud automat eligibilitatea pentru finanțare verde.

Așadar, investiția în tehnologii moderne de tratare a apei și într-un management proactiv al efluenților nu mai este o opțiune. A devenit o necesitate strategică, esențială pentru a asigura continuitatea afacerii, a menține încrederea pieței și a construi un avantaj competitiv real.

Riscurile ascunse din agricultură și managementul deșeurilor

Dacă poluarea industrială e adesea vizibilă și concentrată într-un singur loc, există și alte surse de poluare a apei, mult mai greu de identificat și controlat, dar cu un impact la fel de distructiv. Vorbim despre sursele difuze, unde poluanții nu se scurg dintr-o singură conductă, ci sunt „spălați” de pe suprafețe extinse, infiltrându-se tăcut în râuri, lacuri și pânza freatică.

Agricultura intensivă și managementul precar al deșeurilor sunt campionii poluării difuze. Pentru companiile din sectoare ca retail, producție alimentară sau distribuție, aceste riscuri se propagă rapid în lanțul de aprovizionare, transformându-se într-o vulnerabilitate strategică.

Contaminarea invizibilă din practicile agricole

Agricultura modernă, deși vitală pentru a hrăni o populație în creștere, se bazează adesea pe cantități uriașe de îngrășăminte chimice și pesticide. Când aceste substanțe sunt folosite în exces sau în momente nepotrivite, ploaia le cară direct în apele de suprafață sau le împinge adânc în sol, contaminând rezervele de apă subterană.

Cei mai comuni poluanți agricoli și efectele lor sunt:

• Nutrienții (azot și fosfor): Provin din fertilizatori și dejecții animale. Odată ajunși în apă, declanșează eutrofizarea – o „explozie” de alge care consumă tot oxigenul și, literalmente, sufocă viața acvatică.
• Pesticidele și erbicidele: Create să ucidă dăunători, aceste chimicale sunt toxice și pentru alte organisme, de la pești până la oameni. Prezența lor compromite sursele de apă potabilă și poate impune tratamente de purificare extrem de costisitoare.

Acestea nu mai sunt doar probleme de mediu, ci riscuri directe de business. Un retailer alimentar, de pildă, depinde de furnizori care să-i garanteze produse sigure, cultivate responsabil. Contaminarea surselor locale de apă îi poate afecta calitatea recoltelor și siguranța alimentară, atrăgând după sine riscuri reputaționale și legale.

O evaluare due diligence a furnizorilor nu se mai poate opri la cifrele financiare. Acum, ea trebuie să includă și o analiză a practicilor de management al apei și solului, pentru că de ele depind direct calitatea și continuitatea aprovizionării.

Levigatul toxic de la gropile de gunoi

O altă sursă difuză majoră, adesea trecută cu vederea, ține de modul în care gestionăm deșeurile. Gropile de gunoi neconforme sau prost administrate sunt adevărate bombe cu ceas pentru calitatea apei. Pe măsură ce deșeurile se descompun, apa de ploaie care se strecoară printre ele formează un lichid extrem de toxic, numit levigat.

Acest lichid este un cocktail periculos de metale grele, amoniac, compuși organici și alți poluanți. Dacă sistemul de impermeabilizare al depozitului cedează, levigatul ajunge în sol și contaminează pânza freatică, putând face sursele locale de apă inutilizabile pentru zeci de ani.

Problema este și mai serioasă în România, unde progresul în managementul deșeurilor este lent. Deversările industriale și menajere sunt surse critice de poluare, dar impactul indirect al deșeurilor este la fel de îngrijorător. Rapoartele europene avertizează asupra pericolelor pentru resursele de apă, exacerbate de schimbările climatice, în condițiile în care rata de reciclare a deșeurilor municipale era de doar 12%, iar 74% ajungeau la gropi de gunoi, mărind riscul de infiltrații. Puteți citi mai multe despre avertismentul privind resursele de apă ale României pe economica.net.

Implicații pentru raportările Scope 3

Atât poluarea din agricultură, cât și cea generată de deșeuri, au relevanță directă în calculul și raportarea emisiilor de Scope 3. Aceste emisii, care apar în amonte și în aval în lanțul valoric al unei companii, sunt de obicei cele mai dificile de măsurat și gestionat.

• Emisii din bunuri și servicii achiziționate: Impactul asupra apei generat de un furnizor agricol devine parte din amprenta de mediu a produsului final.
• Emisii din tratarea la finalul vieții a produselor vândute: Modul în care ambalajele sau produsele sunt aruncate contribuie la amprenta totală a companiei.

Așadar, colaborarea de-a lungul lanțului valoric nu mai este opțională, ci esențială. Companiile trebuie să lucreze activ cu furnizorii pentru a promova practici agricole sustenabile și să investească în ambalaje care sprijină o economie circulară. Doar așa pot ține sub control aceste riscuri ascunse și pot construi un model de business cu adevărat rezilient.

Integrarea managementului apei în raportarea de sustenabilitate

Să identifici sursele de poluare a apei e doar primul pas. Adevărata provocare — și oportunitate — pentru companii este să transforme această conștientizare în acțiuni concrete, măsurabile și, mai ales, transparente. Aici intră în scenă raportarea de sustenabilitate, care a încetat de mult să fie un simplu exercițiu de imagine, devenind o piesă centrală în strategia de business.

Noile standarde europene, cum ar fi Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă (CSRD), schimbă complet regulile jocului. Acum, datele despre impactul asupra apei trebuie să fie precise, auditabile și aliniate la cerințe extrem de stricte.

Ce presupune standardul ESRS E3 Resurse de apă și marine

În inima raportării CSRD se află Standardele Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS). Dintre acestea, ESRS E3 „Resurse de apă și marine” este cel care dictează exact ce informații trebuie să publice o companie despre felul în care interacționează cu apa.

Și nu e vorba doar de a contoriza câți metri cubi de apă se consumă. Standardul cere o perspectivă completă, care acoperă:

• Politici și angajamente: Compania trebuie să își prezinte clar politica de management al apei, cu tot cu obiective clare de reducere a consumului și a poluării.
• Acțiuni și resurse: Nu e de ajuns să ai o politică pe hârtie. Trebuie să demonstrezi ce ai făcut concret (de pildă, investiții în tehnologii de tratare, programe de eficiență) și ce resurse financiare ai alocat pentru asta.
• Indicatori și ținte: Totul se bazează pe date concrete, măsurate prin indicatori de performanță (KPI) relevanți. Companiile trebuie să își seteze ținte clare și să raporteze anual unde se află față de ele.

Pe scurt, ESRS E3 obligă companiile să lase în urmă declarațiile vagi și să treacă la un management al apei bazat pe date riguroase și pe o viziune pe termen lung.

Diagrama de mai jos arată cum poluarea difuză, deși mai greu de urmărit, provine din surse foarte specifice, cum ar fi agricultura sau managementul deșeurilor — ambele fiind direct relevante pentru raportarea extinsă pe lanțul valoric, conform noilor cerințe.

Asta înseamnă că nu mai este suficient să te uiți doar la ce se întâmplă în propria curte. Pentru o raportare completă sub CSRD, devine esențial să colectezi date și de la furnizori.

Legătura cu Taxonomia UE și finanțarea verde

Pe lângă CSRD, un alt mecanism european care schimbă regulile este Taxonomia UE. Gândește-te la ea ca la un sistem de clasificare care definește ce activități economice pot fi considerate, oficial, „sustenabile din punct de vedere ecologic”. Scopul ei? Să direcționeze banii investitorilor către proiectele care chiar ajută la tranziția verde.

Unul dintre cele șase obiective de mediu ale Taxonomiei este exact „Utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și marine”. Pentru ca o activitate să fie considerată aliniată la Taxonomie (și, prin urmare, eligibilă pentru finanțare verde), trebuie să contribuie substanțial la acest obiectiv, fără să le afecteze pe celelalte cinci.

Ce înseamnă asta în practică? Foarte simplu. O companie care deversează ape uzate neconforme sau care poluează masiv nu va putea accesa acele finanțări preferențiale. În schimb, investițiile în modernizarea stațiilor de epurare sau în sisteme de management al apei devin brusc mult mai atractive.

Evaluarea dublei materialități este exercițiul strategic care ajută o companie să identifice ce subiecte de sustenabilitate sunt cu adevărat importante. Când apa este identificată ca fiind un subiect material, raportarea conform ESRS E3 devine obligatorie.

Construirea unui inventar de date solid și auditabil

Pentru a răspunde acestor cerințe, companiile au nevoie de un inventar de date impecabil. Informațiile trebuie colectate sistematic, verificate și pregătite să treacă testul unui audit extern. Fără un sistem pus la punct, raportarea devine un coșmar, iar riscul de neconformitate crește exponențial. Un prim pas esențial este implementarea unui sistem integrat de mediu care să centralizeze monitorizarea și colectarea datelor.

Un inventar de date eficient pentru raportarea pe apă ar trebui să urmeze câțiva pași logici:

1. Identificarea punctelor de consum și deversare: Mai întâi, trebuie să ai o hartă clară a tuturor locurilor unde apa intră și iese din procesele tale.
2. Măsurarea volumelor: Apoi, instalezi contoare precise pentru a măsura atât consumul de apă, cât și volumul de apă uzată pe care o deversezi.
3. Analiza calității apei: E nevoie de testări regulate ale efluenților pentru a monitoriza concentrația poluanților cheie.
4. Colectarea datelor din lanțul valoric: Nu în ultimul rând, trebuie să începi dialogul cu furnizorii principali pentru a înțelege și a cuantifica impactul lor asupra apei (relevant pentru Scope 3).

Mai jos am pregătit un tabel care sintetizează câțiva dintre cei mai importanți indicatori de performanță (KPI) solicitați în cadrul ESRS E3. Aceștia sunt esențiali pentru orice raport de sustenabilitate serios.

Indicatori KPI cheie pentru raportarea apei conform ESRS E3

Tabelul de mai jos oferă o imagine de ansamblu asupra datelor pe care trebuie să le urmărești pentru a asigura o raportare conformă și relevantă.

Prin monitorizarea atentă a acestor indicatori, o companie nu doar că își asigură conformitatea, ci obține și informații extrem de valoroase. Aceste date o ajută să își optimizeze procesele, să reducă costurile și, în final, să își consolideze poziția pe o piață tot mai exigentă în privința sustenabilității.

Soluții tehnice și strategice pentru reducerea poluării apei

Identificarea surselor de poluare și alinierea la cerințele de raportare sunt pași esențiali, dar valoarea reală pentru business se creează abia atunci când se trece la acțiune.

Implementarea strategiei implică o combinație de optimizări interne, investiții în tehnologie și colaborare inteligentă cu partenerii din lanțul valoric. Obiectivul final este simplu: reducerea amprentei hidrice și, odată cu ea, a riscurilor de business. O abordare structurată transformă obligațiile de mediu într-un motor pentru eficiență operațională și avantaj competitiv.

Pe scurt, fiecare metru cub de apă trebuie privit nu ca un cost, ci ca un activ valoros, ce trebuie gestionat cu precizie.

Optimizarea proceselor interne pentru eficiență

Primul și cel mai accesibil loc unde se poate acționa este propria operațiune. Aici, câștigurile de eficiență pot fi surprinzător de mari, adesea cu investiții inițiale modeste și randament rapid. Reducerea consumului de apă la sursă diminuează automat volumul de ape uzate care necesită gestionare.

Câteva măsuri concrete cu rezultate rapide:

• Implementarea sistemelor de recirculare: În multe industrii, apa folosită pentru răcire sau spălare poate fi captată, filtrată și reintrodusă în circuit. O astfel de soluție reduce drastic nevoia de apă proaspătă și, implicit, costurile.
• Mentenanță preventivă: O simplă scurgere de la o conductă sau un echipament poate părea nesemnificativă. Cumulate, însă, aceste pierderi minore pot însemna mii de metri cubi de apă irosită anual. Un program riguros de inspecții previne această risipă.
• Monitorizarea în timp real: Instalarea unor contoare inteligente în punctele-cheie de consum oferă o hartă exactă a modului în care este folosită apa. Cu aceste date, zonele de ineficiență pot fi identificate imediat și procesele optimizate.

Investiții în tehnologii de tratare a apelor uzate

Când optimizările interne și-au atins limita, investiția într-o stație de epurare modernă devine o necesitate strategică, nu doar o obligație legală. Tehnologiile actuale permit un nivel de purificare care nu doar că asigură conformitatea cu cele mai stricte norme, dar deschide și calea către reutilizarea apei tratate.

Alegerea tehnologiei potrivite depinde strict de tipul de poluanți generați:

• Tratarea biologică avansată: Procese precum cele cu nămol activ sau reactoarele cu membrană (MBR) sunt extrem de eficiente pentru a elimina materia organică și nutrienții.
• Procese fizico-chimice: Pentru ape uzate care conțin metale grele sau substanțe chimice toxice, tehnici precum coagularea, flocularea sau osmoza inversă sunt indispensabile.
• Sisteme de tratare terțiară: Acestea reprezintă ultimul filtru, folosind, de exemplu, dezinfecția UV sau filtrarea pe cărbune activ pentru a aduce apa la un nivel de puritate care permite reutilizarea ei în procese sensibile sau reintroducerea sigură în mediu.

Eficiența acestor sisteme de tratare este direct legată de obținerea și menținerea unei autorizații de mediu valide.

Investiția într-o tehnologie de tratare performantă nu este un cost, ci o poliță de asigurare împotriva riscurilor operaționale, financiare și reputaționale. O stație de epurare modernă protejează afacerea de amenzi, opriri ale producției și daune de imagine.

Strategii de colaborare în lanțul de aprovizionare

Impactul unei companii asupra apei nu se oprește la porțile fabricii. Adesea, cele mai mari riscuri și surse de poluare a apei se ascund în amonte, la furnizorii de materii prime – în special în agricultură sau industria extractivă. O abordare completă înseamnă extinderea responsabilității de-a lungul întregului lanț valoric.

Colaborarea cu furnizorii poate lua mai multe forme:

1. Stabilirea unor criterii clare de sustenabilitate: Includerea unor clauze specifice despre managementul apei direct în contractele cu furnizorii.
2. Audituri și evaluări comune: Verificarea practicilor partenerilor și oferirea de sprijin pentru a le îmbunătăți.
3. Programe de training și partajare de bune practici: Sprijinirea partenerilor în implementarea practicilor agricole durabile sau în optimizarea consumului de apă în propriile operațiuni.

Pentru a obține o imagine de ansamblu clară, o Analiză a Ciclului de Viață (LCA) este instrumentul ideal. Aceasta evaluează consumul de apă și poluarea generată de la extracția materiilor prime până la finalul vieții produsului, permițând identificarea exactă a punctelor critice. Astfel, eforturile de reducere a impactului pot fi direcționate exact acolo unde contează cel mai mult.

Cum transformăm riscurile legate de apă în oportunități de business

Așadar, gestionarea proactivă a poluării apei nu este doar o obligație bifată pe o listă de conformitate, ci o strategie de business inteligentă. Companiile care înțeleg acest lucru fac saltul de la o abordare reactivă, pur defensivă, la una proactivă, centrată pe oportunități. Fiecare metru cub de apă economisit și fiecare poluant eliminat se traduc, concret, în eficiență operațională și costuri mai mici.

Această schimbare de perspectivă este esențială. Un management riguros al apei consolidează reziliența în fața riscurilor climatice, deschide ușa către finanțări verzi atractive sub Taxonomia UE și cimentează reputația în ochii clienților și investitorilor. Într-o piață unde transparența ESG devine noua normalitate, datele precise despre impactul hidric construiesc încredere și oferă un avantaj competitiv durabil.

Adoptarea unei abordări strategice, bazată pe date, permite companiilor nu doar să minimizeze riscurile, ci și să inoveze, să optimizeze procese și să își consolideze poziția pe termen lung.

Primul pas în această transformare este, întotdeauna, o evaluare onestă a impactului actual. Pornind de la această fotografie de moment, se poate construi o foaie de parcurs clară, cu obiective măsurabile și acțiuni concrete. Colaborarea cu experți poate accelera considerabil acest proces, asigurând nu doar alinierea la cerințele de reglementare, ci și valorificarea maximă a oportunităților de creștere.

Întrebări frecvente despre poluarea apei și ESG

Navigarea prin labirintul cerințelor de mediu și al raportării ESG poate ridica multe semne de întrebare. Am adunat aici răspunsuri clare la cele mai comune nelămuriri, pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine cum se leagă managementul apei de strategia de business.

Ce înseamnă, mai exact, ESRS E3 și de ce contează pentru compania mea?

ESRS E3, sau standardul privind „Resursele de apă și marine”, este o componentă obligatorie a Directivei CSRD. Devine relevantă pentru orice companie care, în urma analizei de dublă materialitate, a concluzionat că apa este un subiect important pentru activitatea sa.

Practic, acest standard impune o transparență totală: câtă apă consumați, ce poluanți deversați și care este impactul real asupra ecosistemelor acvatice. Importanța lui este directă – investitorii, băncile și partenerii de afaceri se uită la aceste date pentru a evalua riscurile financiare, operaționale și, desigur, performanța de sustenabilitate. O raportare solidă pe ESRS E3 poate deschide uși către finanțări verzi și consolidează încrederea pieței.

Cum pot măsura concret amprenta de apă a unui produs?

Cea mai riguroasă metodă este Analiza Ciclului de Viață (LCA). Gândiți-vă la acest proces ca la o investigație completă, care urmărește apa de la extracția materiilor prime, prin producție și transport, până la utilizarea produsului de către client și aruncarea lui la finalul vieții.

Un LCA nu vă oferă doar un număr total, ci vă arată cu precizie unde sunt punctele critice – acele etape în care eforturile de reducere ar avea cel mai mare impact. Aceste detalii sunt esențiale nu doar pentru optimizare, ci și pentru raportările de emisii Scope 3 și pentru a răspunde cerințelor tot mai dure ale clienților din Uniunea Europeană.

O companie care își cunoaște amprenta de apă la nivel de produs poate lua decizii de business mult mai informate, de la optimizarea designului la selecția furnizorilor cu impact redus.

Ce legătură este între poluarea apei și ratingul EcoVadis?

Legătura este directă și are consecințe imediate în business. Platforma EcoVadis evaluează performanța de sustabilitate, iar pilonul „Mediu” are indicatori specifici legați de managementul apei.

O companie care demonstrează politici clare, acțiuni concrete pentru reducerea poluării (cum ar fi investiții în stații de epurare performante) și raportează transparent indicatori relevanți (CCO, CBO5, consum de apă) va obține un scor mai bun. Pe de altă parte, deversările accidentale, lipsa procedurilor sau datele neconcludente pot trage ratingul în jos dramatic. Un scor slab afectează direct relațiile cu clienții mari, care folosesc EcoVadis pentru a-și evalua și alege furnizorii.

Gestionarea strategică a impactului asupra apei nu mai este opțională; este esențială pentru conformitate și competitivitate. ECONOS vă oferă expertiza necesară pentru a evalua riscurile, a implementa soluții și a raporta transparent, transformând obligațiile de mediu în avantaje de business. Pentru a afla cum vă putem sprijini, explorați serviciile noastre.