PPWR în FMCG: ce se schimbă de la 12 august 2026 și ce trebuie să faci concret

Pe 12 august 2026, Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut ca PPWR, devine aplicabil în toate statele membre în același timp, fără transpunere națională și fără perioadă de grație pentru ambalajele puse pe piață după această dată.

Pentru companiile FMCG, cea mai costisitoare confuzie din acest moment este de ordin cronologic. Multe echipe au petrecut ultimul an discutând despre reciclabilitate, conținut reciclat și redesign de ambalaj, adică exact obligațiile care se aplică din 2030. Ce devine obligatoriu peste câteva zile este altceva: documentația și substanțele. Cu alte cuvinte, pe 12 august nu ți se cere să ai un ambalaj diferit, ci să poți demonstra ce conține ambalajul pe care îl folosești deja.

Articolul de față este scris pentru producătorii, importatorii și retailerii de bunuri de larg consum din România și separă strict ce se aplică acum de ce se aplică mai târziu.

Ce înseamnă PPWR pentru o companie FMCG, pe scurt

PPWR transformă ambalajul într-un produs reglementat. Fiecare unitate de ambalaj pusă pe piața Uniunii trebuie să treacă printr-o evaluare a conformității, să fie acoperită de o Declarație de conformitate UE și de un dosar tehnic, păstrate cel puțin cinci ani pentru ambalajul de unică folosință și zece ani pentru cel reutilizabil.

Pentru FMCG, dificultatea nu vine din text, ci din numărul de unități de ambalaj. Un singur produs de raft înseamnă frecvent pahar sau flacon, capac, etichetă, sleeve, folie de grupare, tavă de carton, folie de palet și palet. Fiecare dintre acestea este o unitate de ambalaj distinctă, cu propriul traseu documentar. Un portofoliu de 300 de SKU-uri devine rapid o listă de peste o mie de unități de ambalaj, iar acesta este motivul pentru care proiectele PPWR din FMCG eșuează la colectarea datelor, nu la interpretarea juridică.

Primul lucru de clarificat: ce rol ai pe fiecare ambalaj

PPWR nu îți atribuie un rol la nivel de companie, ci la nivel de ambalaj. Aceeași firmă poate fi simultan fabricant pentru ambalajul de vânzare, simplu utilizator pentru lădițele cumpărate de la furnizor și importator pentru foliile aduse din afara Uniunii.

Fabricantul nu este, de regulă, cel care produce fizic ambalajul

Aici greșesc cele mai multe echipe FMCG. Pentru ambalajul de vânzare și pentru cel grupat, fabricantul în sensul PPWR este de obicei cel care umple și sigilează ambalajul, adică deținătorul mărcii produsului. Un producător de snacksuri care cumpără folie flowpack imprimată de la un convertor este fabricantul acelui ambalaj de vânzare, nu convertorul. Responsabilitatea pentru dosarul tehnic și pentru Declarația de conformitate îi revine lui, pe baza informațiilor primite de la furnizori.

Există un singur fabricant per ambalaj în toată Uniunea. Pentru ambalajul de transport, de servire sau de producție primară, fabricantul este cel care produce ambalajul gol, cu excepția situației în care utilizatorul îl marchează cu numele sau marca proprie, caz în care utilizatorul preia rolul.

Producătorul pentru EPR este un rol separat

Producătorul în sensul răspunderii extinse este cel care pune pentru prima dată ambalajul la dispoziție pe teritoriul unui stat membru. Fabricantul și producătorul nu sunt automat aceeași entitate, iar obligațiile lor nu se suprapun. Fabricantul răspunde de conformitatea tehnică, producătorul răspunde de înregistrare, raportare și contribuțiile către OIREP.

Consecința practică pentru FMCG-ul românesc care exportă: dacă vinzi mai departe către un operator din alt stat membru, rolul de producător pentru acel teritoriu trece, de regulă, la destinatarul local. Dacă vinzi direct către consumatorul final din acel stat, rămâne la tine.

Marca privată schimbă rolurile

Pentru retaileri, punctul critic este marca proprie. Un produs vândut sub brandul lanțului îl face pe retailer fabricant în sensul PPWR, cu tot ce decurge de aici, chiar dacă produsul este realizat integral de un co-packer. Aceeași logică se aplică distribuitorului sau importatorului care rebranduiește un produs sau îl modifică într-un mod care afectează conformitatea.

Recomandarea practică este să nu presupui niciodată rolul, ci să îl stabilești în scris, categorie de ambalaj cu categorie de ambalaj, și să îl reconfirmi în contractele cu furnizorii și cu co-packerii.

Ce devine obligatoriu pe 12 august 2026

Declarația de conformitate UE și dosarul tehnic

Din acea zi, fiecare unitate de ambalaj pusă pe piață trebuie să fie acoperită de o Declarație de conformitate UE, susținută de documentație tehnică. Evaluarea se face prin autoevaluare, fără organism notificat.

Un detaliu care economisește mult efort: prima versiune a declarației acoperă doar cerințele deja aplicabile la 12 august 2026, în special cerințele privind substanțele. Nu trebuie să declari conformitatea cu criteriile de reciclabilitate sau cu cerințele de minimizare, pentru că acestea nu se aplică încă. Declarația se extinde pe măsură ce intră în vigoare articolele următoare.

Tot din 12 august 2026 se aplică și cerințele de identificare și trasabilitate din articolul 15: ambalajul trebuie să poarte un element de identificare, de tip lot sau serie, iar numele și adresa fabricantului trebuie să fie disponibile. Pentru FMCG, prima parte este de regulă deja acoperită de codificarea de lot impusă de legislația alimentară, deci efortul real este verificarea, nu implementarea.

PFAS în ambalajele destinate contactului cu alimentele

Aceasta este restricția cu impact imediat cel mai mare în FMCG. Pentru ambalajele care intră în contact cu alimentele se aplică trei praguri cumulative: 25 ppb pentru orice substanță PFAS individuală, 250 ppb pentru suma PFAS-urilor țintă și 50 mg/kg fluor total, prag peste care ai nevoie de documentație tehnică ce demonstrează sursa fluorului.

Categoriile expuse sunt cele cu bariere la grăsime și umiditate: hârtia antigrasime, pungile de popcorn pentru microunde, ambalajele de fast-food, hârtiile de copt, tăvile din fibră turnată, ambalajele pentru brânzeturi și carne. Declarația de tip „fără PFAS adăugat” primită de la furnizor nu este dovadă. Ai nevoie de rezultate de testare sau de o justificare tehnică documentată, iar laboratoarele acreditate au termene de așteptare care nu se comprimă printr-un email urgent.

Metale grele

Suma dintre plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent trebuie să rămână sub 100 mg/kg. Spre deosebire de restricția PFAS, aceasta se aplică tuturor ambalajelor, nu doar celor alimentare. Sticla cu conținut reciclat beneficiază de o excepție, dacă depășirea provine din materialul reciclat.

Ce se întâmplă cu stocul existent

Ambalajul pus legal pe piață înainte de 12 august 2026 poate rămâne pe piață și poate fi vândut. Ambalajul pus pe piață după această dată trebuie să respecte cerințele, indiferent de momentul fabricației.

Pentru FMCG asta este o problemă de planificare a producției și a livrărilor, nu una juridică. Contează momentul primei puneri la dispoziție pe piață, nu data de pe linia de ambalare. Un lot produs în iulie 2026, dar livrat pentru prima dată către distribuitor în septembrie, intră sub incidența noilor cerințe.

Ce nu se aplică încă, și de ce contează

Reciclabilitatea rămâne o obligație de principiu din 2026, dar criteriile tehnice de proiectare pentru reciclare și clasele de performanță se aplică din 1 ianuarie 2030. Minimizarea greutății și volumului, plafonul de 50% spațiu gol pentru ambalajul grupat, de transport și de comerț electronic, conținutul minim reciclat și interdicțiile de format din anexa V se aplică tot din 2030. Eticheta armonizată de sortare se aplică din 12 august 2028.

Separarea corectă a acestor termene este cea mai bună economie de buget pe care o poți face în acest an. Redesignul de ambalaj făcut acum, fără criteriile tehnice publicate, riscă să fie refăcut în 2028.

Calendarul FMCG, de la 2026 la 2030

TermenCe intră în vigoare12 august 2026Declarație de conformitate UE, dosar tehnic, restricția PFAS pentru ambalajul alimentar, pragul de metale grele, cerințele de identificare și trasabilitate12 februarie 2027În HoReCa, obligația de a permite umplerea în recipientul propriu al consumatorului, fără cost suplimentar12 februarie 2028Compostabilitate industrială pentru pliculețele permeabile de ceai și cafea, monodozele moi, etichetele adezive de pe fructe și legume și pungile foarte ușoare; în HoReCa, obligația de a oferi o variantă reutilizabilă12 august 2028Eticheta armonizată de sortare devine obligatorie1 ianuarie 2029Sistemele de garanție-returnare devin obligatorii în statele membre care nu ating 90% colectare separată1 ianuarie 2030Clasele de reciclabilitate, conținutul minim reciclat, interdicțiile din anexa V, plafonul de 50% spațiu gol, minimizarea, primele ținte de reutilizare

Deciziile de portofoliu se iau în 2027, nu în 2029

Interdicțiile din anexa V, aplicabile din 1 ianuarie 2030, elimină din piață formate care astăzi sunt standard în FMCG. Printre ele se numără folia de grupare din plastic de unică folosință care leagă sticlele, dozele sau borcanele într-un multipack de raft, ambalajul din plastic de unică folosință pentru fructe și legume proaspete neprocesate sub 1,5 kg, ambalajul de unică folosință pentru alimente și băuturi consumate în incinta HoReCa, monodozele de sosuri, gem, zahăr și condimente, precum și miniaturile de cosmetice din unitățile de cazare. Folia de grupare necesară pentru manipulare și logistică rămâne permisă.

Există o nuanță tehnică pe care merită să o verifici înainte de a rescrie un caiet de sarcini: pentru primele patru poziții din anexa V, ambalajul pe bază de hârtie cu maximum 5% plastic rămâne în afara interdicției de format. Asta nu îl scutește însă de cerințele de reciclabilitate, minimizare sau de obligațiile din Directiva privind materialele plastice de unică folosință.

În paralel, din 2030 se aplică pragurile minime de conținut reciclat post-consum pentru ambalajul din plastic: 30% pentru sticlele de băuturi din plastic de unică folosință, 30% pentru ambalajul sensibil la contact realizat preponderent din PET, 10% pentru ambalajul sensibil la contact din alte materiale plastice și 35% pentru restul ambalajelor din plastic. Din 2040, pragurile cresc la 65%, 50%, 25% și, respectiv, 65%.

Motivul pentru care aceste termene sunt o problemă de 2027 este simplu. Reformularea unui material, requalificarea liniei, testarea shelf-life-ului, refacerea artwork-ului și renegocierea contractelor de aprovizionare consumă între optsprezece și treizeci și șase de luni în FMCG. O companie care descoperă expunerea la anexa V în 2029 ia decizii de urgență, cu costuri de capital și presiune de capacitate.

Contextul din România

România are deja un sistem de garanție-returnare funcțional pentru recipientele de băuturi, ceea ce înseamnă că obligația europeană din 2029 este, în bună măsură, acoperită local. Punctul de presiune real pentru FMCG-ul românesc rămâne răspunderea extinsă a producătorului, gestionată prin OIREP, unde tarifele urmează să fie modulate în funcție de performanța de reciclabilitate a ambalajului.

Formatul registrului național al producătorilor depinde de un act de punere în aplicare la nivel european, iar statele membre au un interval de tranziție pentru a-l opera. Concluzia practică este că obligațiile EPR existente continuă fără întrerupere, iar alinierea la formatul PPWR se face progresiv. Dacă vinzi în mai multe state membre, reține că PPWR armonizează cerințele de produs, nu și înregistrarea EPR: aceasta rămâne una națională, stat cu stat.

Merită urmărită și propunerea Comisiei din decembrie 2025, parte din pachetul omnibus de mediu, privind suspendarea obligației de reprezentant autorizat pentru companiile stabilite în Uniune. Parlamentul European a propus în 2026 restrângerea suspendării la microîntreprinderi și întreprinderi mici, iar votul în comisie este așteptat în toamna lui 2026, deci după data de aplicare. Până la o decizie finală, ipoteza prudentă de lucru este că obligația se aplică.

Un plan realist pentru următoarele nouăzeci de zile

Începe prin a inventaria unitățile de ambalaj, nu SKU-urile, și prin a stabili rolul tău pe fiecare dintre ele. Fără această hartă, orice altceva se face de două ori.

Continuă cu triajul pe substanțe. Identifică toate referințele care ating alimentul și pe cele cu barieră la grăsime sau umiditate, apoi cere furnizorilor fie rezultate de testare, fie o justificare tehnică documentată. Acesta este singurul flux de lucru cu termen de laborator, deci se lansează primul.

Abia apoi construiește dosarul tehnic și declarația, limitate la cerințele deja aplicabile. În paralel, verifică dacă ambalajele poartă elementul de identificare cerut și dacă datele fabricantului sunt disponibile.

Închide trimestrul cu o evaluare de expunere la 2030: care SKU-uri intră sub anexa V, care ambalaje din plastic vor avea de atins praguri de conținut reciclat și care dintre ele necesită decizii de reformulare în 2027.

Întrebări frecvente despre PPWR în FMCG

PPWR se aplică și firmelor mici?

Da. Nu există o exceptare generală pentru microîntreprinderi sau IMM-uri de la obligațiile de bază. Există o singură inversare de rol relevantă: dacă deținătorul mărcii este microîntreprindere, sub zece angajați și sub 2 milioane de euro cifră de afaceri sau total bilanț, iar furnizorul ambalajului este în același stat membru, furnizorul devine fabricant în sensul PPWR.

Trebuie să retrag produsele de pe raft pe 12 august 2026?

Nu. Ambalajul pus legal pe piață înainte de această dată poate rămâne pe piață. Cerințele se aplică ambalajului pus pe piață pentru prima dată începând cu 12 august 2026.

Cine semnează Declarația de conformitate pentru un produs fabricat de un co-packer?

De regulă, deținătorul mărcii sub care produsul ajunge pe raft, pentru că el este fabricantul ambalajului de vânzare în sensul PPWR. Co-packerul furnizează informațiile necesare, dar responsabilitatea juridică rămâne la fabricant.

Ambalajul de carton este scutit de PPWR?

Nu. Cartonul intră integral în domeniul de aplicare, inclusiv pentru dosarul tehnic și declarație. Ce este specific cartonului este excepția permanentă de la ținta de reutilizare pentru cutiile de carton, inclusiv cartonul ondulat, și regula celor 5% plastic pentru primele patru poziții din anexa V.

Am nevoie de un organism notificat pentru evaluarea conformității?

Nu. Evaluarea se face prin autoevaluare, pe baza documentației tehnice, iar responsabilitatea juridică rămâne la fabricant chiar și atunci când părți din evaluare sunt realizate de terți.

Unde intervine ECONOS

Pentru majoritatea companiilor FMCG, PPWR nu este o problemă de interpretare juridică, ci una de date: cine deține ce rol, ce conține fiecare unitate de ambalaj și ce poți demonstra cu documente. Lucrăm cu producători, importatori și distribuitori pentru a construi exact acest lucru, de la maparea rolurilor și inventarul de ambalaje până la matricea de conformitate, lista de documente necesare și planul de implementare pe termene.

Dacă vrei să știi unde te afli înainte de 12 august, putem porni de la portofoliul tău de ambalaje și de la o discuție de treizeci de minute.

‍