.png)
Pentru orice companie modernă, înțelegerea diverselor forme de energie care îi alimentează operațiunile a devenit fundamentală. Nu mai este vorba doar despre costul facturilor, ci despre un pilon central al strategiei de sustenabilitate, cu impact direct asupra conformității, competitivității și încrederii partenerilor de afaceri.
De ce contează diversele forme de energie pentru afacerea ta
Fiecare decizie legată de energie, de la tipul de combustibil folosit pentru încălzire, la sursa electricității contractate, lasă o amprentă. Această amprentă nu este doar financiară, ci și de mediu, măsurată prin emisiile de gaze cu efect de seră (GES). Pentru o companie, gestionarea acestor emisii a devenit la fel de importantă ca managementul riscurilor operaționale.
În contextul raportării de sustenabilitate, emisiile sunt grupate în trei categorii clare, cunoscute drept „Scopuri” (Scopes), conform standardului internațional GHG Protocol:
Scope 1 (Emisii directe): Acestea provin din surse pe care compania le deține sau le controlează nemijlocit. Gândiți-vă la gazul natural ars în centrala termică a fabricii sau la motorina consumată de flota de vehicule a firmei. Sunt, practic, emisiile generate la fața locului.
Scope 2 (Emisii indirecte din energie): Acestea sunt generate în amonte, la producția energiei electrice, termice sau a aburului pe care compania le cumpără și le consumă. Chiar dacă emisiile nu au loc la sediul propriu, ele sunt o consecință directă a consumului.
Scope 3 (Alte emisii indirecte): Aici se află complexitatea. Această categorie acoperă toate celelalte emisii din lanțul valoric al companiei: de la materiile prime achiziționate și transportul externalizat, până la utilizarea produselor vândute.
Vizualizarea de mai jos simplifică relația dintre principalele surse de energie și aceste categorii de raportare.
Diagrama arată clar că emisiile directe (Scope 1, de la gaz, de exemplu) și cele indirecte din electricitate (Scope 2) sunt doar o parte a imaginii. Întregul lanț valoric contribuie la amprenta totală de carbon.
Acest tabel oferă o imagine de ansamblu a diferitelor forme de energie, sursele lor comune în mediul de afaceri și scopul (Scope) de emisii asociat, esențial pentru raportarea ESG.
După cum se vede, fiecare tip de energie are un loc bine definit în calculul amprentei de carbon. Înțelegerea acestor distincții este cheia pentru o strategie de decarbonizare eficientă.
De la concept la conformitate
Înțelegerea acestei clasificări nu este un exercițiu teoretic. Este o cerință fundamentală pentru a respecta noile standarde de raportare, cum ar fi Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă (CSRD - Corporate Sustainability Reporting Directive). Aceasta impune companiilor să-și măsoare și să-și dezvăluie impactul climatic într-un mod detaliat și, mai ales, verificabil.
Care este cea mai eficientă metodă de a transforma datele energetice brute în acțiuni de decarbonizare care să aducă și beneficii operaționale?
O analiză corectă a consumului pentru fiecare formă de energie este primul pas în identificarea celor mai mari surse de emisii și, implicit, a celor mai bune oportunități de reducere. Acest proces stă la baza oricărei foi de parcurs pentru decarbonizare și este esențial pentru a înțelege impactul complet al unui produs sau serviciu.
De altfel, o analiză a ciclului de viață (LCA) poate oferi claritate asupra impactului total al afacerii, de la materia primă la finalul vieții produsului.
Tranziția energetică a României: de la combustibili fosili la regenerabile
Mixul energetic al unei țări nu este doar o statistică, ci un factor care dictează costuri, riscuri și oportunități pentru orice companie care activează local. Pentru afacerile din România, înțelegerea modului în care țara se îndreaptă de la dependența de combustibili fosili spre un viitor regenerabil este vitală pentru a construi strategii de sustenabilitate realiste și competitive.
Această schimbare nu este un trend global, ci o realitate concretă, cu impact direct asupra modului în care companiile își gestionează emisiile Scope 2 și își aliniază operațiunile la cerințele europene.
Cum a evoluat producția de energie în România
Tradițional, producția energetică a României s-a bazat pe un mix de cărbune, gaze naturale și hidrocentrale. În ultimele decenii, peisajul a început să se schimbe vizibil, sub presiunea obiectivelor climatice, a nevoii de securitate energetică și a inovațiilor tehnologice. Datele confirmă această transformare.
Producția de energie electrică a țării a avut o dinamică ce reflectă trecerea de la sursele clasice la cele verzi. În 2023, de exemplu, producția a atins 56,03 TWh, o creștere de 5,5% față de anul anterior. Hidroenergia a dominat, acoperind 32,2% din total, o dovadă a potențialului pe care sursele regenerabile îl au pentru decarbonizarea emisiilor.
Creșterea cea mai accelerată a venit din zona eoliană: de la un modest 10 MW în 2008, capacitatea instalată a crescut la 2.732 MW în 2013, generând 4,6 TWh. Această creștere deschide oportunități pentru companii, de la realizarea unor analize ale ciclului de viață (LCA) mai bune până la accesarea de finanțări verzi. Puteți explora mai multe date despre evoluția sistemului energetic național pe sistemulenergetic.ro.
Această dinamică arată că diversele forme de energie regenerabilă devin piese tot mai importante în rețeaua națională.
Oportunități reale pentru decarbonizarea Scope 2
Pentru companii, această tranziție deschide căi concrete către reducerea emisiilor indirecte (Scope 2), cele care provin din electricitatea cumpărată. O rețea energetică națională mai „verde” înseamnă, simplu spus, că factorul mediu de emisie al electricității scade. Acest lucru se reflectă automat și pozitiv în amprenta de carbon a consumatorilor.
Mai mult, extinderea capacităților regenerabile creează o piață pentru instrumente de decarbonizare mai directe.
O rețea electrică națională cu o pondere mai mare de regenerabile oferă companiilor mai mult decât o simplă reducere pasivă a emisiilor. Ea deschide calea către contracte de achiziție de energie verde (PPAs), permițând o decarbonizare activă și verificabilă.
Companiile pot evolua de la statutul de consumator pasiv la cel de actor implicat în tranziția energetică. Prin încheierea unui contract de tip Power Purchase Agreement (PPA), o firmă poate cumpăra energie direct de la un producător de energie regenerabilă. Acest lucru asigură un preț predictibil și, cel mai important, garantează că un consum echivalent este acoperit de surse curate, în mod demonstrabil.
Acest pas este esențial pentru alinierea la criterii riguroase, cum sunt cele din Taxonomia UE, sau pentru a obține un scor bun în evaluări de sustenabilitate precum EcoVadis sau CDP, unde achiziția de energie verde este un indicator de performanță.
Cum se calculează amprenta de carbon pentru diferite surse de energie
Pentru a traduce consumul de energie în emisii concrete de gaze cu efect de seră (GES), este necesară o metodologie clară. Acest proces nu este doar un exercițiu de contabilitate, ci piatra de temelie pentru orice strategie de decarbonizare credibilă și auditabilă. Totul pornește de la o formulă simplă.
Formula de bază pentru calculul emisiilor este:
Date de activitate x Factor de emisie = Emisii GES
Datele de activitate reprezintă consumul brut: litri de motorină, metri cubi de gaz sau kilowați-oră de electricitate. Aceste informații se găsesc pe facturi, în registrele interne sau la contoare.
Factorul de emisie este valoarea care transformă fiecare unitate de consum (ex. 1 kWh) în cantitatea de dioxid de carbon echivalent (CO2e) emisă.
Calculul trebuie aplicat separat pentru fiecare categorie de emisii, conform standardului GHG Protocol.
Calculul emisiilor Scope 1 și Scope 2
Aceste două categorii acoperă emisiile directe și pe cele din energia achiziționată, fiind, de regulă, cel mai simplu de măsurat.
Scope 1: Emisiile directe
Aici intră emisiile generate de sursele pe care compania le deține sau le controlează direct. Un exemplu comun este flota de mașini.
Exemplu pentru flota auto: Dacă vehiculele firmei au consumat 10.000 de litri de motorină într-un an, iar factorul de emisie pentru motorină este de 2,68 kg CO2e/litru, calculul este direct:
- 10.000 litri x 2,68 kg CO2e/litru = 26.800 kg CO2e (26,8 tone CO2e)
Un calcul similar se aplică și pentru gazul natural folosit de centrala termică proprie, folosind factorul de emisie specific pentru metrul cub.
Scope 2: Emisiile indirecte din energie
Această categorie se referă la electricitatea, agentul termic sau aburul cumpărate de la un furnizor. Datele se preiau de pe facturile de utilități.
Exemplu pentru factura de electricitate: Pentru un consum anual de 1.000.000 kWh din rețeaua națională, se aplică factorul de emisie mediu al mixului energetic din România. Presupunând că acesta este de 0,25 kg CO2e/kWh:
- 1.000.000 kWh x 0,25 kg CO2e/kWh = 250.000 kg CO2e (250 de tone CO2e)
Acuratețea acestor calcule depinde critic de utilizarea unor factori de emisie corecți și actualizați. Folosirea unor cifre generice sau neadaptate la contextul local poate duce la erori semnificative și poate compromite auditul raportului de sustenabilitate.
Estimarea emisiilor Scope 3
Aici lucrurile devin mai complexe. Calculul emisiilor din lanțul valoric (Scope 3) este cea mai provocatoare parte a procesului. Acestea sunt emisiile generate de activități pe care compania nu le controlează direct, dar care sunt o consecință a operațiunilor sale.
Un exemplu des întâlnit este transportul și distribuția externalizate.
Exemplu pentru transportul subcontractat:
Să presupunem că o companie subcontractează livrarea produselor, iar camioanele parcurg 500.000 km pe an. Fără date exacte despre consum, se pot folosi metode de estimare.
Colectarea datelor: Se adună informații despre distanța totală parcursă (km) și greutatea medie a mărfurilor (tone).
Identificarea factorului de emisie: Se caută factori de emisie pentru transport, exprimați în kg CO2e per tonă-kilometru (tkm).
Calculul estimativ: Presupunând o încărcătură medie de 10 tone și un factor de 0,085 kg CO2e/tkm:
500.000 km x 10 tone = 5.000.000 tkm
5.000.000 tkm x 0,085 kg CO2e/tkm = 425.000 kg CO2e (425 de tone CO2e)
Modernizarea echipamentelor: Înlocuirea motoarelor, compresoarelor sau sistemelor de iluminat vechi cu alternative moderne.
Izolarea clădirilor: Reducerea nevoii de energie termică prin îmbunătățirea izolației.
Optimizarea proceselor: Implementarea unui sistem de management energetic (EMS) pentru a monitoriza și ajusta consumul în timp real.
Certificate de Origine (Guarantees of Origin - GOs): Instrumente electronice care atestă că o anumită cantitate de electricitate a fost produsă dintr-o sursă regenerabilă. Cumpărarea lor permite raportarea de emisii Scope 2 zero pentru consumul echivalent.
Contracte de Achiziție a Energiei (Power Purchase Agreements - PPAs): Contracte pe termen lung, încheiate direct între un consumator și un producător de energie regenerabilă. Un PPA asigură un preț stabil și contribuie direct la adăugarea de noi capacități de energie verde în rețea.
Combustibili fosili: Consumul în unități de măsură primare, cum ar fi litri (motorină), metri cubi (gaz natural) sau tone (cărbune), esențiale pentru calculul emisiilor Scope 1.
Energie electrică: Consumul total în kilowați-oră (kWh), direct de pe facturile furnizorilor, baza pentru calculul emisiilor Scope 2.
Energie termică: Consumul de agent termic sau abur, colectat în gigacalorii (Gcal) sau megawați-oră (MWh), parte din emisiile Scope 2.
Biocombustibili și biomasă: Consumul de peleți, biogaz sau alți combustibili regenerabili trebuie monitorizat și raportat corespunzător.
Centralizare: Crearea unui registru unic unde să fie consolidate toate informațiile.
Documentarea surselor: Atașarea sau referențierea clară a documentului sursă pentru fiecare înregistrare.
Gestionarea golurilor: Documentarea metodologiei utilizate pentru a estima datele lipsă.
Pentru o imagine completă și conformă cu standardele, citiți mai multe în această introducere în amprenta de carbon pentru afaceri.
Construirea unei strategii de decarbonizare eficiente
Odată ce există o imagine clară a consumului de energie și a emisiilor, următorul pas este transformarea datelor în acțiune. Construirea unei strategii de decarbonizare nu este un exercițiu de conformitate, ci o oportunitate de a crește eficiența, de a reduce costurile și de a consolida reziliența afacerii. O strategie solidă se sprijină pe trei piloni, fiecare adresând anumite forme de energie și surse de emisii.
Abordarea pornește de la o analiză riguroasă a datelor pentru a identifica oportunitățile cu cel mai mare potențial.
Pilonul 1: Eficiența energetică
Primul și cel mai logic pas este reducerea consumului total. Eficiența energetică înseamnă obținerea aceluiași rezultat folosind mai puțină energie. Este, de cele mai multe ori, cea mai rapidă și rentabilă cale de a micșora emisiile și costurile.
Un audit energetic detaliat este cel mai bun punct de plecare. Acțiunile pot include:
Pilonul 2: Electrificarea proceselor
Al doilea pilon se concentrează pe înlocuirea combustibililor fosili, responsabili pentru emisiile Scope 1, cu electricitate. Pe măsură ce rețeaua națională devine mai „verde”, electrificarea se transformă într-o pârghie puternică pentru decarbonizare.
Această tranziție nu doar că reduce emisiile directe, dar aduce adesea și beneficii operaționale.
Electrificarea este o strategie pe termen lung care aliniază operațiunile companiei cu tranziția energetică globală. Ea transformă o dependență de combustibili fosili volatili într-un consum de energie electrică din ce în ce mai curată.
Exemple concrete includ trecerea de la flotele pe combustie la vehicule electrice sau înlocuirea centralelor pe gaz cu pompe de căldură. Aceste acțiuni au un impact direct asupra raportărilor pentru Mecanismul de Ajustare la Frontieră în funcție de Carbon (CBAM - Carbon Border Adjustment Mechanism), deoarece reduc intensitatea emisiilor încorporate în produsele exportate.
Pilonul 3: Achiziția de energie verde
Pentru emisiile de Scope 2, cele care nu pot fi eliminate prin eficiență, soluția este achiziția strategică de energie regenerabilă. Aceasta permite companiilor să-și neutralizeze impactul asociat consumului de electricitate din rețea.
Există două instrumente principale:
Alegerea între aceste opțiuni depinde de profilul de risc și de obiectivele de sustenabilitate ale companiei. Aceste strategii sunt esențiale și pentru conformitatea cu Taxonomia UE.
Integrarea datelor despre energie în raportarea de sustenabilitate (CSRD)
Raportarea modernă de sustenabilitate, în special cea impusă de Directiva CSRD, se bazează pe date precise și complete. Informațiile despre diversele forme de energie utilizate de companie nu mai sunt simple numere pe o factură, ci fundația pe care se construiește strategia climatică și conformitatea.
O integrare corectă a acestor date este vitală pentru a răspunde cerințelor din Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității (ESRS), în special standardul ESRS E1, dedicat schimbărilor climatice. Fără un inventar de date solid, orice raport devine vulnerabil în fața unui audit.
Ce date despre energie trebuie colectate
Primul pas este crearea unui inventar de date energetice care să poată fi auditat. Aceasta înseamnă colectarea sistematică de informații din toate sursele relevante.
Pentru o raportare CSRD, sunt necesare date cantitative pentru toate sursele de energie consumate:
Cum se structurează un inventar de date gata pentru audit
Un inventar de date este un sistem organizat, care permite verificarea fiecărei informații.
Pentru a fi auditabil, fiecare punct de date trebuie să aibă în spate o dovadă clară – o factură de la furnizor, o citire de contor documentată sau un raport intern. Fără această trasabilitate, raportul de sustenabilitate își pierde credibilitatea.
Pași pentru asigurarea calității datelor:
Provocarea colectării datelor pentru Scope 3
Cea mai mare provocare în raportarea climatică este colectarea datelor pentru emisiile Scope 3, cele din lanțul valoric. Acestea pot reprezenta peste 70% din amprenta totală a unei companii, deci gestionarea lor este crucială.
Se recomandă segmentarea furnizorilor în funcție de impact și solicitarea de date primare despre consumul lor energetic. Când datele primare nu sunt disponibile, se pot folosi date secundare, bazate pe medii industriale, deși CSRD încurajează trecerea progresivă către informații directe de la parteneri.
Pentru mai multe detalii, explorați resurse despre cum să folosești datele pentru acțiune climatică.
Construirea unui sistem robust de colectare a datelor energetice asigură conformitatea cu CSRD și oferă informațiile necesare pentru decizii strategice de decarbonizare, consolidând încrederea investitorilor și clienților.
Întrebări frecvente despre energie și raportarea ESG
Pe măsură ce companiile își aprofundează strategiile de sustenabilitate, apar întrebări punctuale despre gestionarea diverselor forme de energie și alinierea la standardele ESG. Am colectat aici câteva dintre cele mai comune dileme, cu răspunsuri clare și practice.
Care este diferența dintre energia regenerabilă și cea cu emisii scăzute de carbon?
Energia regenerabilă provine din surse care se refac natural într-un timp scurt: solară, eoliană, hidro sau biomasă. Ciclul lor de viață este considerat, în general, neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon.
Energia cu emisii scăzute de carbon este o categorie mai largă, incluzând sursele regenerabile, dar și alte tehnologii, precum energia nucleară. Deși ambele sunt esențiale pentru decarbonizare, Taxonomia UE impune criterii tehnice stricte pentru ca o activitate economică să fie clasificată drept „sustenabilă”.
Cum raportăm consumul de energie dacă birourile sunt închiriate?
Aceasta este o situație frecventă. Dacă nu există control operațional asupra echipamentelor (ex. centrala termică a clădirii), emisiile generate de încălzire intră, de regulă, în Scope 3 (Categoria 8: Active închiriate în amonte).
Consumul de electricitate se raportează la Scope 2, dar numai dacă este facturat direct companiei. Dacă energia este inclusă în chirie și nu există date exacte, trebuie utilizate metode de estimare conforme cu GHG Protocol. O colectare riguroasă a datelor este critică pentru audit.
Sunt Certificatele de Origine (GOs) suficiente pentru o decarbonizare reală?
Certificatele de Origine (Guarantees of Origin - GOs) atestă că o anumită cantitate de electricitate a fost produsă dintr-o sursă regenerabilă. Cumpărarea lor permite raportarea emisiilor Scope 2 cu un factor de emisie zero, conform metodei „market-based”.
Deși sunt un instrument valid pentru raportare, GOs-urile nu duc direct la crearea de noi capacități de energie verde. Pentru un impact mai mare (adționalitate), companiile sunt încurajate să exploreze contracte pe termen lung (PPAs), care sprijină direct construcția de noi parcuri solare sau eoliene.
Cum poate ajuta ECONOS la gestionarea datelor energetice și la decarbonizare?
La ECONOS, abordarea noastră este integrată și practică. Începem cu calculul amprentei de carbon (Scope 1, 2 și 3), ajutându-vă să construiți un inventar de date solid, pregătit pentru audit. Apoi, dezvoltăm foi de parcurs personalizate pentru reducerea emisiilor și ghidăm procesul de raportare conform CSRD.
Noi combinăm livrarea proiectelor cu instruirea echipelor interne. Astfel, construim capabilități în cadrul companiei dumneavoastră și asigurăm autonomia pe termen lung în managementul sustenabilității.
Navigarea prin complexitatea datelor energetice și a reglementărilor ESG necesită un partener cu experiență. ECONOS vă ajută să transformați aceste provocări în oportunități strategice. Aflați mai multe despre serviciile noastre pe https://www.econos-esg.com.