Acord de mediu: Ghid esențial pentru conformitate și strategie ESG

Ghid practic pentru acord de mediu: pași simpli de obținere și integrarea conformității în strategia ESG.

Scris de

Luana Copaci

Feb 5, 2026

Acord de mediu: Ghid esențial pentru conformitate și strategie ESG
Cuprins

Un acord de mediu funcționează ca o carte de identitate a sustenabilității pentru un proiect. Este documentul oficial care confirmă că o investiție, o fabrică nouă, un parc eolian sau un complex rezidențial, a fost analizată și aprobată din perspectiva impactului său asupra mediului. Pe scurt, este unda verde care atestă că proiectul este viabil și responsabil din punct oferat de vedere ecologic.

Ce înseamnă acordul de mediu pentru afacerea dumneavoastră

Un bărbat de afaceri prezintă un document „Sustainability ID” cu simboluri ecologice și industriale.

Departe de a fi o simplă formalitate, acordul de mediu a devenit un instrument strategic. Obținerea lui nu este doar o obligație legală, ci și un pilon pentru managementul riscurilor, consolidarea încrederii partenerilor și asigurarea competitivității pe termen lung.

Într-un context de business definit de tranziția verde, acest document devine o condiție esențială pentru:

  • Accesarea finanțărilor: Băncile și investitorii solicită din ce în ce mai des dovada conformității de mediu pentru a acorda credite verzi sau pentru a finanța proiecte de anvergură.

  • Integrarea în lanțurile valorice europene: Partenerii de afaceri, în special din Uniunea Europeană, impun furnizorilor să demonstreze responsabilitate ecologică, iar acordul de mediu este o primă dovadă solidă.

  • Consolidarea încrederii: Demonstrează angajamentul față de comunitățile locale și față de un model de afaceri durabil, un factor din ce în ce mai important pentru clienți și angajați.

De la obligație la avantaj strategic

Procesul de autorizare impune o analiză riguroasă a tuturor impacturilor potențiale: de la emisiile de gaze cu efect de seră și managementul deșeurilor, până la protejarea biodiversității. Această evaluare forțează companiile să gândească proactiv și să integreze soluții sustenabile încă din faza de proiectare, transformând o cerință legală într-o oportunitate de optimizare a operațiunilor.

Mai mult, acordul devine fundamentul pentru raportările ESG (Environmental, Social, Governance) cerute de reglementări precum Directiva CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive).

Un acord de mediu bine fundamentat nu doar deblochează autorizația de construire, ci validează modelul de afaceri în fața investitorilor, autorităților și pieței. Acesta certifică faptul că riscurile de mediu au fost identificate, evaluate și sunt gestionate corespunzător.

Cadrul legal și amploarea sa în România

Procedura este direct legată de implementarea legislației europene. În România, transpunerea Directivei UE privind evaluarea impactului asupra mediului (EIA) a generat o activitate intensă de reglementare.

Datele oficiale arată că, între 2015 și 2023, Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) a emis peste 45.000 de acorduri de mediu pentru diverse proiecte. Dintre acestea, 68% au inclus măsuri specifice de reducere a emisiilor de carbon, reflectând alinierea la obiectivele climatice asumate la nivel național și european. Puteți afla mai multe despre datele privind proiectele evaluate din acest raport.

Obținerea acestui act nu este opțională, ci obligatorie pentru proiecte care pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Neglijarea acestei etape atrage nu doar sancțiuni, ci și riscul de a bloca complet o investiție. O înțelegere corectă a acestui mecanism este un element cheie în orice strategie de management al riscurilor operaționale.

Cum arată cadrul legislativ astăzi

Navigarea legislației de mediu poate părea o misiune complexă, dar se reduce la câteva principii clare. Scopul acestora este să alinieze dezvoltarea economică la standardele europene de protecție a mediului.

Regulile actuale nu sunt doar formalități. Înțelegerea lor este o condiție esențială pentru a planifica strategic un proiect și pentru a evita blocaje costisitoare, care pot apărea exact când te aștepți mai puțin.

Piesa centrală este Legea nr. 292/2018, care se referă la evaluarea impactului anumitor proiecte asupra mediului. Aceasta este transpunerea în legislația noastră a Directivei europene EIA (Environmental Impact Assessment). Legea stabilește procedura prin care proiectele cu potențial impact semnificativ sunt analizate înainte de a primi undă verde.

Cine sunt actorii cheie și ce atribuții au

Pentru a interacționa eficient cu sistemul, este vital să știm cine ce face. Procesul de obținere a unui acord de mediu implică, în principal, două instituții:

  • Agenția pentru Protecția Mediului (APM): Funcționează la nivel județean și este, de obicei, primul punct de contact. APM se ocupă de etapa de încadrare – decide dacă proiectul necesită o evaluare aprofundată a impactului – și emite acordul pentru proiectele de anvergură locală sau regională.

  • Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM): Este autoritatea centrală care coordonează activitatea APM-urilor. ANPM preia dosarele mai complexe: proiecte de importanță națională, transfrontaliere sau cu un grad ridicat de complexitate tehnică.

O colaborare transparentă cu aceste autorități și un dosar complet sunt cheia pentru un parcurs predictibil.

Alinierea la regulile europene

Legislația românească nu este un sistem izolat, ci este conectată direct la reglementările Uniunii Europene. Pe lângă Directiva EIA, alte concepte devin tot mai importante în evaluarea de mediu.

Un proiect evaluat astăzi nu mai este judecat doar prin prisma impactului local, imediat. Autoritățile analizează din ce în ce mai atent cât de bine se aliniază proiectul la obiectivele strategice ale UE, precum decarbonizarea, protejarea biodiversității și principiile economiei circulare.

Ce înseamnă asta, concret? Că evaluarea unui proiect poate include și aceste întrebări:

  1. Contribuția la obiectivele climatice: Proiectul ajută la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră? Integrează soluții de energie regenerabilă?

  2. Managementul resurselor: Promovează reutilizarea materialelor sau minimizarea deșeurilor? Cum se integrează în lanțurile valorice ale economiei circulare?

  3. Impactul asupra biodiversității: Există măsuri clare pentru a proteja ecosistemele locale? Se propun soluții pentru a compensa orice posibil impact negativ?

Noile tendințe în evaluarea de mediu

Odată cu intrarea în vigoare a unor reglementări precum Directiva CSRD (privind raportarea de sustenabilitate) și Taxonomia UE, standardele de transparență au crescut. Chiar dacă aceste reguli vizează, în principal, raportarea corporativă, principiile lor influențează deja modul în care sunt evaluate proiectele individuale.

Un dosar solid pentru obținerea unui acord de mediu trebuie să arate că înțelegeți aceste noi direcții. De exemplu, justificarea unui proiect prin alinierea la criteriile de activitate economică durabilă din Taxonomia UE poate deveni un avantaj considerabil în fața autorităților.

Dacă doriți să înțelegeți mai bine cum se leagă între ele aceste noi directive, puteți citi mai multe despre modificările aduse de Pachetul Omnibus pentru CSRD și Taxonomia UE.

În concluzie, cadrul legislativ actual cere o abordare proactivă. Simpla bifare a unor cerințe minime nu mai este suficientă. Succesul depinde de capacitatea de a integra sustenabilitatea în ADN-ul proiectului, demonstrând astfel nu doar viabilitate economică, ci și responsabilitate ecologică.

Parcurgerea procesului de obținere a acordului pas cu pas

Obținerea unui acord de mediu poate părea un maraton birocratic, dar abordat strategic, devine un proces predictibil. Cheia stă în trei elemente: înțelegerea clară a etapelor, pregătirea documentației și comunicarea proactivă cu autoritățile. Este un demers care cere timp și anticipare, dar care securizează viabilitatea pe termen lung a proiectului.

Acest ghid descompune procedura în pași simpli și acționabili, de la depunerea notificării inițiale până la decizia finală. Cunoașterea detaliilor fiecărui pas ajută la evitarea întârzierilor costisitoare.

Schema de mai jos arată cum funcționează angrenajul legislativ, de la o directivă europeană până la legea din România și autoritățile care o aplică.

Diagramă ce ilustrează procesul legislativ de mediu: de la directiva UE la legea națională și autorități.

Legătura dintre deciziile strategice de la Bruxelles și cerințele concrete cu care se confruntă un dezvoltator subliniază importanța alinierii la standardele europene.

Etapa 1: Notificarea și încadrarea proiectului

Primul pas este depunerea unei notificări la Agenția pentru Protecția Mediului (APM) din județul unde va fi proiectul. Notificarea conține informațiile de bază: locația, descrierea proiectului și dimensiunea investiției. Este momentul în care autoritatea este informată oficial de intenție.

Pe baza acestor informații, APM începe etapa de încadrare. Acesta este un moment critic. Autoritatea decide dacă proiectul necesită o evaluare completă a impactului asupra mediului (procedură lungă) sau se încadrează la o evaluare simplificată.

Decizia depinde de criterii clare:

  • Amploarea proiectului: Suprafața ocupată, capacitatea de producție sau volumul construit.

  • Localizarea: Proximitatea față de arii naturale protejate, zone rezidențiale sau surse de apă.

  • Natura impactului: Tipul de emisii generate, deșeurile produse sau resursele naturale consumate.

Etapa 2: Realizarea studiilor de impact

Dacă APM decide că proiectul necesită o evaluare completă, urmează partea complexă: elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului (RIM). Acesta este un document tehnic detaliat, realizat de experți atestați, care analizează în profunzime toate efectele posibile ale proiectului.

RIM-ul nu este doar o listă de riscuri, ci un plan de management. Acesta trebuie să identifice, să descrie și să evalueze impactul direct și indirect asupra mediului: apa, aerul, solul, biodiversitatea și sănătatea umană.

Un Raport de Impact bine realizat este mai mult decât o obligație legală; este un instrument de business. Demonstrează responsabilitate și ajută la optimizarea operațiunilor. Mai mult, trebuie să propună măsuri concrete pentru a preveni, reduce sau compensa efectele negative.

Etapa 3: Consultarea publică și transparența

O componentă esențială a procesului este consultarea publicului. Odată finalizat, Raportul privind Impactul asupra Mediului devine public. Părțile interesate, de la cetățeni și ONG-uri la alte autorități, sunt invitate să trimită observații. De obicei, acest proces include și o dezbatere publică.

Gestionarea acestei etape cere transparență și comunicare deschisă. Este o ocazie de a prezenta beneficiile proiectului și de a răspunde constructiv la îngrijorările comunității. O abordare proactivă poate transforma un potențial conflict într-un dialog productiv.

Etapa 4: Analiza autorității și decizia finală

După perioada de consultare publică, dosarul complet ajunge la Comitetul de Analiză Tehnică (CAT) din cadrul APM. Acest comitet, format din specialiști, verifică dacă proiectul respectă legea și fundamentează decizia finală.

Pe baza recomandării CAT, autoritatea de mediu emite decizia: acordă acordul de mediu (posibil cu anumite condiții), respinge solicitarea sau cere completări la dosar.

Istoricul acestui proces în România arată o adaptare continuă la cerințele europene. Procedura a dus la emiterea a peste 120.000 de acorduri între 2010 și 2025. S-a observat o accelerare după 2019, sub impulsul Green Deal, când 85% dintre proiectele energetice au primit aviz condiționat de implementarea unor măsuri de reducere a emisiilor. Statistic, în 2024, emisiile verificate în sectoarele reglementate au scăzut cu 9%, ajungând la 32 de milioane de tone de CO2, ceea ce a ajutat circa 200 de companii mari să se alinieze mai ușor la standarde precum TCFD și IFRS S1/S2. Puteți explora mai multe date statistice despre evoluția reglementărilor de mediu.

Integrarea acordului de mediu în strategia ESG

Ilustrație cu frunză, piesă de puzzle cu grafic de creștere și strângere de mână, simbolizând un acord de mediu durabil.

Multe companii încă văd acordul de mediu ca pe o simplă obligație birocratică. Această perspectivă este costisitoare.

În realitate, datele adunate și analizele realizate pentru acest dosar sunt fundația unei strategii ESG (Environmental, Social, Governance) solide și credibile. Este timpul să vedem acordul nu ca pe o formalitate, ci ca pe o piesă centrală a performanței de sustenabilitate.

De la conformitate la strategie activă

Studiile de impact, evaluările de emisii sau planurile de management al deșeurilor nu sunt doar anexe. Ele reprezintă o radiografie detaliată a amprentei proiectului.

Când sunt interpretate corect, aceste date se transformă în active strategice. Ele indică riscuri, ajută la optimizarea proceselor și la setarea unor ținte de sustenabilitate clare și măsurabile, cu mult înainte ca proiectul să devină operațional.

Datele strânse pentru acordul de mediu nu sunt făcute să rămână într-un dosar. Ele reprezintă capitalul de informații necesar pentru a construi o strategie ESG robustă, care să răspundă cerințelor pieței și finanțatorilor.

La ECONOS, noi combinăm obținerea avizelor cu traininguri dedicate, astfel încât echipele clientului să devină autonome în gestionarea sustenabilității pe termen lung.

Conexiunea directă cu reglementările europene

Un acord de mediu bine documentat nu doar deblochează proiectul, ci simplifică alinierea la reglementările europene presante. Legătura dintre autorizare și cerințele ESG este directă și tot mai evidentă.

Să luăm trei exemple concrete:

  1. Raportarea CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive): Datele despre emisii, consum de apă sau impactul pe biodiversitate, colectate pentru evaluarea de mediu, sunt exact ce este necesar pentru raportarea non-financiară conform Standardelor Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS). Procesul de audit devine astfel mult mai simplu.

  2. Alinierea la Taxonomia UE: Pentru a demonstra că o activitate economică este „sustenabilă” conform Taxonomiei, trebuie să arătăm o contribuție substanțială la un obiectiv de mediu și că nu se produce un prejudiciu semnificativ (DNSH – Do No Significant Harm) altor obiective. Studiul de impact din acordul de mediu oferă exact aceste dovezi.

  3. Gestionarea riscurilor CBAM (Carbon Border Adjustment Mechanism): Pentru producătorii sau importatorii din sectoare ca cimentul, oțelul sau aluminiul, evaluarea emisiilor de carbon realizată pentru acordul de mediu este primul pas în calcularea obligațiilor CBAM. Astfel se pot estima costurile viitoare și planifica investițiile în decarbonizare.

De la teorie la practică aplicată

Cum se traduce asta în decizii de business? Să ne imaginăm un producător din industria materialelor de construcții.

  • Scenariul clasic: Compania obține acordul de mediu, îl arhivează și pornește producția. Emisiile sunt gestionate strict pentru a rămâne în limitele legale.

  • Scenariul strategic: Compania folosește datele din studiul de impact pentru a-și seta obiective clare de reducere a emisiilor. Identifică oportunități de eficiență energetică și, folosind acordul de mediu ca dovadă, accesează o linie de finanțare verde. Mai târziu, utilizează aceleași date pentru a pregăti un raport de sustenabilitate aliniat la CSRD.

Această schimbare de perspectivă transformă o cheltuială de conformitate într-o investiție în reziliență. Acordul de mediu joacă un rol central în raportarea ESG, un domeniu în care România a văzut o creștere de 150% a cererilor de avize ambientale între 2020-2025, de la 3.200 la 8.000 anual.

Explozia reflectă presiunea CBAM asupra importatorilor și producătorilor, cu 25% din emisiile industriale românești legate de sectoare expuse (oțel, ciment), estimând costuri suplimentare de 500 milioane de euro din 2026 dacă nu se decarbonizează.

Prin urmare, integrarea datelor din procesul de autorizare în strategia de sustenabilitate nu mai este o opțiune. A devenit o necesitate pentru orice companie care vrea să prospere în economia verde.

Greșeli frecvente de evitat în procesul de autorizare

Obținerea unui acord de mediu este un proces riguros, unde detaliile fac diferența. Din experiența echipei noastre, vedem adesea companii care se împiedică de aceleași capcane, transformând o procedură predictibilă într-o sursă de stres și costuri neașteptate.

Evitarea acestor greșeli este o necesitate strategică pentru a menține un proiect în grafic și în buget. Să vedem care sunt cele mai frecvente erori și cum le putem preveni.

Subestimarea timpului necesar

Cea mai mare capcană este credința că obținerea acordului de mediu este o simplă formalitate. În realitate, procesul poate dura între 6 și 12 luni, uneori chiar mai mult pentru proiecte complexe ce necesită un Raport privind Impactul asupra Mediului (RIM).

Soluția practică: Porniți demersurile cu cel puțin 9-12 luni înainte de data la care aveți nevoie de autorizația de construire. O planificare realistă oferă o marjă de siguranță pentru eventuale completări cerute de autorități.

Documentația incompletă sau superficială

Un dosar cu documente lipsă, date neclare sau studii de impact realizate superficial este rețeta sigură pentru întârzieri. Autoritățile de mediu vor returna dosarul pentru completări, iar fiecare ciclu de revizuire adaugă săptămâni sau luni la termenul final.

O investiție inițială în consultanță de specialitate, pentru a pregăti un dosar complet, poate preveni costuri mult mai mari generate de întârzieri, amenzi sau, în cel mai rău caz, de blocarea proiectului.

Ignorarea etapei de consultare publică

Multe companii tratează consultarea publică drept o simplă bifă, fără a se pregăti pentru un dialog real. O comunicare deficitară poate genera opoziție, contestații și poate complica procesul de avizare.

Soluția practică: Abordați această etapă proactiv.

  1. Transparență: Publicați informații clare și pe înțelesul tuturor despre proiect.

  2. Dialog: Organizați întâlniri cu reprezentanții comunității locale și ai ONG-urilor pentru a le asculta temerile și a oferi răspunsuri.

  3. Constructivism: Folosiți feedbackul primit pentru a îmbunătăți proiectul. O abordare deschisă poate transforma criticii în susținători.

Bugetarea nerealistă a costurilor

Costurile pentru un acord de mediu nu înseamnă doar taxele administrative. Ele includ onorariile experților, costurile analizelor de laborator și, eventual, cheltuielile pentru implementarea măsurilor de mediu cerute. Subestimarea lor pune presiune pe bugetul proiectului.

Cât costă șase luni de întârziere pentru un proiect major din cauza unui dosar incomplet? Pe lângă costurile directe, pierderile de oportunitate și costurile de capital blocat pot depăși cu mult investiția inițială într-o pregătire corectă.

Neînțelegerea responsabilității pe termen lung

Obținerea acordului nu este linia de sosire. Documentul include condiții și obligații care trebuie respectate pe toată durata de viață a proiectului. Ignorarea lor poate duce la controale, sancțiuni sau chiar la suspendarea activității.

Soluția practică:

  • Plan de monitorizare: Creați un plan intern pentru a urmări și documenta respectarea condițiilor impuse.

  • Responsabilitate: Desemnați o persoană sau o echipă responsabilă cu monitorizarea conformității de mediu.

  • Raportare: Asigurați-vă că raportările periodice către autorități sunt realizate corect și la timp.

Prin anticiparea acestor greșeli, procesul de autorizare devine un exercițiu de management al riscului, nu un obstacol. O abordare structurată asigură nu doar conformitatea legală, ci și fundația unui proiect sustenabil.

Viitorul reglementărilor de mediu și cum să te pregătești

Obținerea unui acord de mediu este punctul de plecare, nu linia de sosire. Lumea reglementărilor de mediu se schimbă rapid, iar direcția este clară: sustenabilitatea se va integra tot mai adânc în fiecare decizie de business. A rămâne relevant nu mai înseamnă a reacționa la schimbări, ci a le anticipa.

Cadrul de conformitate de mâine va analiza întregul ciclu de viață al unui produs, de la materia primă până la finalul utilizării.

Tendințe cheie care vor modela viitorul

Lumea afacerilor se îndreaptă spre o transparență sporită, iar asta se va reflecta în modul în care proiectele sunt evaluate. Pentru a fi pregătit, trebuie să urmărim câteva tendințe majore care prind contur la nivel european.

Acestea nu sunt concepte abstracte, ci realități care vor dicta costuri, operațiuni și accesul la finanțare.

Trei direcții principale se conturează:

  • Economia circulară devine noua normalitate: Accentul se va muta pe proiecte care minimizează risipa și încurajează refolosirea materialelor. Evaluările de mediu vor penaliza tot mai mult modelele liniare de tip „extrage-produce-aruncă”.

  • Biodiversitatea intră în centrul atenției: Dincolo de impactul clasic, protejarea și restaurarea biodiversității devin criterii esențiale. Proiectele vor trebui să demonstreze un impact net pozitiv sau neutru asupra ecosistemelor.

  • Analiza întregului lanț valoric: Evaluarea nu se va mai opri la porțile fabricii. Autoritățile vor dori să înțeleagă impactul din amonte (furnizori) și din aval (distribuție, utilizare). Aceasta este o consecință a principiilor din spatele reglementărilor ca CSRD sau CSDDD (Directiva privind diligența necesară a întreprinderilor în materie de sustenabilitate).

Viitoarele evaluări de mediu vor funcționa pe principiul dublei materialități, un concept din raportarea de sustenabilitate (CSRD). Nu va conta doar cum afectează proiectul mediul (materialitatea de impact), ci și cum afectează schimbările climatice viabilitatea financiară a proiectului (materialitatea financiară).

Pași practici pentru a fi cu un pas înainte

A aștepta ca noile reguli să devină lege este o strategie riscantă. Companiile care vor prospera sunt cele care acționează proactiv. Adaptarea nu trebuie să fie un proces copleșitor dacă este abordată strategic.

Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice lider de companie este: „Avem sistemele necesare pentru a măsura și gestiona ce ni se va cere mâine?”

Iată trei acțiuni concrete care pot fi începute azi:

  1. Investiți în sisteme de colectare a datelor: Construiți o infrastructură solidă pentru a aduna date granulare despre consumul de resurse, emisii (inclusiv Scope 3) și managementul deșeurilor. Aceste date sunt vitale pentru viitoarele dosare de autorizare și pentru raportările ESG.

  2. Dezvoltați competențe interne: Reglementările devin tot mai complexe. Investiți în traininguri specializate pentru echipele de mediu, juridic și operațiuni. Construirea autonomiei interne scade dependența de consultanți și asigură o gestionare mai agilă.

  3. Construiți parteneriate strategice: Începeți să colaborați cu furnizorii pentru a obține date despre amprenta lor de carbon. Implicați-vă în parteneriate cu experți în economie circulară sau biodiversitate. Complexitatea cerințelor viitoare va face colaborarea indispensabilă.

În final, adaptarea la noile reglementări nu este doar o obligație. Este o oportunitate de a inova, de a optimiza costuri și de a construi un model de afaceri mai robust.

Întrebări frecvente despre acordul de mediu

Pentru a clarifica cele mai comune nelămuriri, am adunat aici răspunsuri directe la întrebările pe care le auzim frecvent în discuțiile cu partenerii noștri. Acoperim aspecte practice, de la valabilitate la consecințe și nevoia de consultanță specializată.

Cât timp este valabil un acord de mediu?

Un acord de mediu este valabil pe toată perioada în care se realizează proiectul, până la finalizarea lucrărilor.

Există o condiție esențială: dacă lucrările de investiții nu încep în termen de 5 ani de la data emiterii, acordul își pierde valabilitatea. După finalizarea proiectului, există obligația de a notifica autoritatea competentă pentru protecția mediului în termen de 60 de zile.

Care sunt consecințele dacă realizez un proiect fără acord de mediu?

Realizarea unui proiect fără acord de mediu, atunci când legea îl cere, este o contravenție gravă, cu consecințe semnificative.

Vorbim despre amenzi substanțiale, între 30.000 și 60.000 de lei pentru persoanele juridice. Mai important, autoritățile pot dispune oprirea imediată a lucrărilor și chiar demolarea construcțiilor ridicate ilegal. Aceasta înseamnă pierderi financiare masive și riscuri de reputație.

Este necesară consultanța de specialitate pentru obținere?

Teoretic, procesul poate fi gestionat intern. Practic, consultanța de specialitate este aproape întotdeauna o decizie înțeleaptă.

Legislația este complexă, iar documentația tehnică, în special un Raport privind Impactul asupra Mediului, cere cunoștințe aprofundate. Un consultant cu experiență știe cum să navigheze eficient procesul, să reducă riscul de întârzieri sau respingeri și să transforme o obligație de mediu într-o componentă strategică a planului de sustenabilitate.

Un consultant nu doar completează un dosar; el transformă o obligație de conformitate într-un proces strategic, asigurând că proiectul este nu doar autorizat, ci și aliniat la cerințele ESG și pregătit pentru viitor.


Gestionarea conformității de mediu și integrarea ei în strategia ESG necesită expertiză și o abordare structurată. ECONOS oferă servicii complete, de la obținerea avizelor la raportare și decarbonizare, pentru a vă asigura că proiectele dumneavoastră sunt reziliente și competitive. Aflați cum vă putem sprijini.